VÂNDUTĂ

Cap. 1

   După ce mă foiesc câteva minute din cauza durerii pe care o simt pe tot corpul, deschid ochii și mă întreb dacă încă visez. Mă ridic cu greu din pat și mă uit în jurul meu, iar camera în care mă aflu nu îmi pare deloc cunoscută. Mă apropii de geamul imens și îmi pare că ochii îmi joacă feste.  Clipesc de mai multe ori încercând să mă trezesc din visare, dar totul pare real. Doar geamul mă mai desparte de marea care stă fix în fața mea. Mă întorc speriată, deoarece un ciocănit în ușă mă face să tresar. Nu apuc să spun nimic și ușa se deschide.Un bărbat îmbrăcat în costum vine direct spre mine și mă trage brutal de brat.

 -Cine ești și ce vrei? Unde sunt? Țip către el, încercând să scap din strânsoarea lui.

 -Fără întrebări. Taci odată și vino după mine.

 -Lasă-mă! Mă zbat ca peștele pe uscat, dar în zadar.

 Am ajuns foarte repede într-un living imens  în care se aflau vreo douăzeci de fete pe puțin și cam același număr de bărbați care la prima vedere par la fel de idioți ca acesta care m-a tras după el .

 -Stai jos și mănâncă. Țipă la mine și mă împinge pe scaunul din fața mesei imense la care erau așezate și restul fetelor.

 -Și dacă nu vreau? Ii spun eu dându-i un pumn în bărbăția lui. Fetele au rămas blocate cu privirea ațintită spre mine, iar ceilalți bărbați dădeau să sară asupra mea parcă vrând să prindă un infractor.

 -Târfă proastă! Se ridică rapid de jos și îmi lipește o palmă de față cu o forță care m-a făcut pentru o secundă să uit și cum mă cheamă. Cred că a apărut îngerul meu păzitor, deoarece mă așteptam să mă rupă în bătaie, însă a fost întrerupt  de o voce care își făcuse apariția în living.

 -Hei, e gata treaba ta aici, George! I se adresează nervos idiotului care m-a maltratat. Vine grăbit către noi un tip îmbrăcat la costum, primii doi nasturi descheiați ai cămășii albe lasă la vedere pieptul bine făcut acoperit de niște tatuaje. Pentru câteva secunde am rămas blocată către tipul sexi care se apropia tot mai mult de mine. Trezește-te, Rox, el e inamicul.

 -Vino cu mine la infirmieră, îți sângerează buza. 

Trece pe lângă mine așteptând să îl urmez. Merg după el și ajungem în fața unei uși albe. Deschide ușa, apoi așteaptă să intru eu prima. Stau câteva secunda și privesc în ochii lui, însă el parcă tulburat de privirea mea taie liniștea.

 -Hai odată. Mi se adresează pe un ton dur.

 -Mm.. mersi. 

 Intru pe ușă, iar el mă urmează. Camera în care mă aflu acum este mare, totul de culoare albă, aflându-mă parcă într-un adevărat spital.

 -Ana, poți să te ocupi de această sălbatică? I se adresează doamnei care se presupune a fi infirmiera, râzând .

 -Sălbatică zici? Dar tu ce ești? Voi m-ați răpit și tot eu sunt sălbatică?

 -Calmează-te! Face o pauză, se uită în ochii mei și îmi face cu ochiul, iar apoi continuă. Sălbatico!

 -Dispari, bruto!  

Încerc să sar asupra lui și să îl lovesc cu toată puterea, dar se pare că am eșuat, deoarece nu îi fac față brutei el prinzându-mi încheieturile în puternicele sale mâini, iar eu rămân nemișcată.

 -Ești sălbatică rău, nu-i așa ? 

 - Iar tu ești o brută, nu-i așa?  

Îmi râde în față cu superioritate și apoi își mută privirea spre infirmiera care stătea și se holba la noi temându-se să mai spună ceva.

 -Ana, te rog  trateaz-o pe domnișoară. Dacă ai ceva să îi calmezi sălbăticia ar fi perfect.

 A ieșit pe ușă, iar eu fierbeam de nervi.

 -Vino și așează-te pe pat, te rog. Vine asa zisa Ana lângă mine și mă ia ușor de mână,  apoi mă conduce spre pat. Cel puțin ea nu m-a bruscat și nu mi a vorbit urât. Este o doamnă simpatică cam de patruzeci de ani, părul blond și destul de subțirică pentru vârsta ei.

 -De ce m-au adus aici? Cine sunt și ce vor de la mine? O întreb cu lacrimi în ochi în timp ce ea îmi dezinfecta rana din jurul buzei. 

-Tu chiar nu știi de ce ești aici? Mă întreabă ea, tonul ei părând că ar trebui să știu ce dracu caut în locul ăsta. De parcă mi-aș fi cumpărat singură biletul către această "excursie".

 -Ar trebui?

HELLO, AȘ DORI O PĂRERE . MULȚUMESC!! :*