VÂNDUTĂ

Cap. 3

  -De ce nu te uiți în ochii mei? Te rog, ajută-mă, nu vreau să ajung o prostituată. Te rog! 

 Îl implor pentru ultima oară, dându-mi şi lacrimile.

 -Crede-mă, nu am ştiut că ai fost vândută. Aş vrea tare mult să te ajut, dar se pare că tatăl meu este foarte încântat de tine.

 -Am bani, pot plăti oricât pentru a fi liberă din nou, te rog!

 Mă rugam de el încercând să îmi abțin lacrimile care dădeau să îmi inunde fața, dar acesta s-a întors pe călcâie dintr-o mișcare și dus a fost.

Am rămas pe gânduri şi m-am aşezat la masă pentru a îmi mânca micul dejun. Eram total neajutorată și trebuia să fac ceva, dar nu ştiam ce.

 -Gândeşte, Rox, gândeşte! 

Spun mai mult pentru mine. 

Am terminat de mâncat cu greu în gălăgia care era în această casă. Erau tot felul de fete care se învârteau prin casă, fiecare uitându-se ciudat la mine şi şoşotind între ele. Mă călcau pe nervi maxim şi am izbucnit deodată ca o bombă.

-Ce e? Aveți vreo problemă? Spuneți-mi în față, laşelor. Vă scarpin eu dacă vă mănâncă, stricatelor.

Încep a urla în timp ce sar de pe scaun şi mă apropii de ele cu cuțitul în mâna dreaptă pe care îl aveam de la micul dejun. Acestea se dădeau câte un pas în spate văzând că mă apropii tot mai mult de ele, iar frica li se citea uşor pe față.

 -Ce se întâmplă aici?

 Apare bruta sexi, iar când vede imaginea din living rămâne blocat. Toate au început să se plângă către Damian de parcă era mamica lor.

 -Bruto, mai bine mergi şi strânge-ți păpuşelele în brațe, mi se pare că au nevoie de puțină consolare. 

Mă adresez către el râzând cu mare poftă.

 -Salbatico, lasă cuțitul jos. Se apropie de mine şi mă prinde de mână încercând să mă calmeze. Pentru o secundă atingerea lui aproape că mă distrase de la ce începusem, dar mă trag repede din mâna lui şi mă apropii de o roşcată care aproape făcea pe ea de frică. M-am aşezat în spatele ei şi am tras-o de păr, cuțitul punându-i-l la gât.

-Hei, opreşte-te! Strigă acesta îngrijorat la mine.

 -Ce s-a întâmplat? Feblețea ta este în pericol?

 Mă adresez cu o fața tristă şi fac botic. Roşcata plângea zgomotos şi mă scotea din minți.

 -Termină odată, sclifosito! 

Țip în urechea ei, iar ea sare în sus de spaimă. Au intrat în viteză bărbații pe care i-am văzut dimineața toți având arme în mână îndreptate către mine. Încep să râd isteric de imaginea pe care o vedeam.

-Rox, lasă cuțitul! 

Îmi spune calm şeful ăla mare care apăruse şi el odată cu ceilalți dobitoci.

 -Ce amuzanți sunteți. Domnule, parcă valoram mult pentru dumneata, ai fi în stare să îți laşi oamenii să mă împuşte? 

 -Domnişoară, ce încerci să faci?

 -Spectacol, domnule. Mă plictiseam şi am zis să încerc ceva nou.

 -Roxi, bineînțeles că valorezi mult pentru noi. 

 -Oh, atunci ar trebui să vedem cum e când mă pierdeți. Dacă nu mă lăsați să plec, atunci găseşte sălbatica soluție.  

Încep să râd ca o nebună şi o împing pe roşcată, aceasta împiedicându-se şi făcând cunoştință cu parchetul. După ce cu toții credeau că acest coşmar s-a terminat, mi am pus cuțitul la încheietura mâinii şi am apăsat cu putere.