Atunci cand realizezi cat esti de singura de fapt, ca nu esti niciodata prima optiune a nimanui, ca nu ai la cine sa mergi sa te ia în brate, sa iti spuna ca va fi mereu langa tine si ca totul va fi bine, ca nu ai nici un refugiu, ca nu te simti acasa în propriul tau camin, cand parintii tai te desconsidera cand propriile tale ganduri se întorc impotriva ta si te simti de parca te sufoci.
Esti pierduta, vrei sa te salvezi, dar nu stii cum. Ai nevoie de ajutor, dar esti singura. Si ceea ce doare cel mai mult era ca cei care au spus ca vor fi mereu acolo pentru tine nu te-au luat macar o data in brate, nu te-au ascultat decat atunci cand era în folosul lor, nu ti-au fost niciodata alaturi in adevaratul sens al cuvantului, aveau doar nevoie de aura ta blanda si mangaetoare.
Este amiaza , ma incalt si ies din casa. Pentru cateva secunde ma uit la soare. Oftez..''mhm..vreau pe cineva acum langa mine ..sa ma mangaie pe par si sa ma sarute pe frunte'' spun in gandul meu.
Cineva imi pune mainile la ochi si imi spune : Cine e?
Spun putin nervoasa : Nu am 2 ani , termina. *si ii iau mainile de la ochii mei*
Ma intorc cu fata la el. Sunt putin socata , ma dau 2 pasi inapoi. Era Alex.
K: C-ce cauti tu aici? De unde sti unde stau? Ce vrei?
A: Te-am cam urmarit aseara si...
K: Si?
A: Ahm...
K: Da , bun rapsuns. Poti sa pleci acum.
Se aseaza langa peretele casei , isi aprinde o tigara si incepe sa fumeze.
K: Ce crezi ca faci? *ii iau tigara si o arunc*
A: Fumez. Ce ti se pare ca fac? *isi aprinde alta tigara*
Nu mai spun nimic. Ii iau tigara din mana si trag un fum. Dupa ceva timp il intreb : Vrei sa plecam? Ma ia de mana , mergem cativa pasi si ajungem langa o masina. Imi spune sec : ''Hai , urca''.
