Am descoperit.

190 4 0
                                    

Am descoperit ca oamenii sunt plini de secrete.

                    Crezi ca ii cunosti , ca ii intelegi , dar mereu au intentii ascunse,ingropate in inimile lor.

                              Nu ii vei cunoaste niciodata , dar uneori decizi sa ai incredere in ei.

              Si ca de fiecare data dupa ce ma trezesc , las razele soarelui sa imi mangaie pielea . Intorc capul spre usa si vad cum cineva apasa clanta si intra in camera cu un mers greoi. Era tata. Nu aveam chef de el , nu aveam chef de nimmeni si de nimic. Si totusi , ce vrea?

Tata : Buna dimineata , avem ceva de vorbit.

''Am dat de belea'' imi spun in gand.

Tata: Am observat *continua el* ca esti schimbata. Nu mai mananci , te inchizi in camera si..

K: Si ce? Dupa atata timp observi ca am ceva ? Tata , in toti astia 17 ani , cred ca este prima data cand iti pasa , sau intrebi daca am ceva.

Tata: Nu este adevarat. 

K: Degeaba ma contrazici , sti ca asa este. Mereu a fost asa. Nu ti-a pasat.

Tata: Vreau sa iti spun doar ceva...nu exista decat un singur iad , cel in care traim acum. *spune dupa care iese din camera*

Ce a vrut sa spuna cu asta?  Ma sperie cand spune chestii d-astea. 

                                  Ma imbrac si cobor , mananc ceva rapid si plec catre scoala. Astep cateva minute in fata casei . O sun pe Sarah dar nu raspunde. Decid sa merg singura. Ajung in clasa . Observ alt mesaj in banca: 'TE ROG , DOAR CREZI IN TINE'

 ''Ce e asta?'' Tip eu in clasa in timp ce profesorul intra. Ma intreaba ce am patit. Inchid ochii si ma asez usor in banca .

                  Dupa ore decid sa ma opresc la o cafenea. Ploua...iar ploua. Ma asez la o masa , imi pun jos umbrela uda. Dupa ce imi aduce cafeaua , imi pun mainile reci in jurul canii fierbinti. Ma cufund in gandurile mele , pana cand cineva  intreaba '' Pot lua loc?''. Spun sec , fara sa ma uit ''Da''. 

Dupa cateva minute , imi ridic privirea. Era un baiat brunet cu ochii albastrii. Platesc , ma ridic si plec. 

Ploaia s-a oprit. Mai cad din cer doar cateva picaturi ratacite de ploaie. Ma plimb...sunt doar eu si cu gandurile mele. Ma gandeam la ce mi-a spus tati dimineata. 

Cineva ma trage brusc de mana. E intuneric , ii vad doar silueta. Imi intinde o umbrela . Era umbrela mea. Imi da drumul la mana si se prezinta :'' Eu sunt Alex ''. Vroiam sa ii spun: Si ce-mi pasa mie? Dar nu am putut , m-am prezentat si eu.

A: Te pot conduce pana acasa?

K : Nu mersi , o seara buna.

Ajung acasa , fac un dus si ma bag in pat. Citesc ceva , cateva mesaje si telefoane , dupa care ma culc.

Cioburi de sentimente ✌️Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum