De ce te intorci sa ma ranesti iar?
De ce vii acum, cand tocmai ce ma vindecasem?
De ce joci teatru, cand stiu ca e nepasare ?!
Numai dorm de cateva ore , acum privesc pe geam ploaia.
Cineva imi bate in usa , era mama. Ii spun scurt : '' Ce vrei?'' . Ma cheama la masa , dar nu imi e foame , ma hranesc cu singuratatea. Da , asta sunt eu, Kate ,singuratica , orgolioasa , simpla dar totusi complicata. Mereu imi spun in sinea mea ' Uneori sa traiesti este un act de curaj' .
Primesc un mesaj pe telefon. Ne..nu am chef de alte prostii. Ma multumesc cu privitul ploii.
Al doilea mesaj nu intarizie sa apara. Ma dezlipesc cu greu de geam si incep sa imi caut telefonul printre cearceaful mototolit. Il gasesc si il deschid. Un mesaj de la prietena mea cea mai buna Sarah , si altul de la un numar necunoscut *nu il citesc , mi se parea neimportant*.
Nu dupa mult timp cineva intra la mine in camera*eram cu spatele* , spun doar : Ce nu intelegi , nu imi e foame ! *tip*. Ma intorc cu spatele , era fratele meu vitreg , David.
D : Cineva s-a trezit cu fata la cearceaf? *zambeste ca un idiot*
K: Tu ce vrei? *imi pun o mana-n sold*
D: Cam mizerie pe aici *se uita prin camera*
K: *ma apropii de el si il imping afara din camera* Iesi !!
D: Apropo , vezi ca te asteapta Sarah *rade*
K: Pa , David.
Imi aleg niste haine , ma imbrac , imi pun un caiet si un pix in geanta si plec. Afara ma astepta Sarah. O salut si pornim catre scoala. Pe drum ma gandeam 'sunt picaturile de ploaie sau lacrimile mele ?!'
Ajung in clasa , imi pun genata-n banca ca deobicei cand....vad in banca , scris cu marker-ul : ' Nimic nu ma face mai fericit decat sa te privesc'. Zic in gandul meu 'Ok , asta e cam ciudat , probabil a gresit banca'.
Dupa orele astea jalnice , pornesc catre casa. Sunt suparata. De ce s-a oprit ploaia? Acum numai pot sa-mi ascund lacrimile.
