Nu puteam rostii nici un cuvant din cauza fricii care ma covarsise. Priveam neincetat la Itachi, il examinam de sus pana jos, fiecare particica. Imi dadeam seama ca el nu doreste ca Sasuke sa se razbune, ii inteleg durerea care la acaparat. Dar tot nu pot sa inteleg cum a reusit Sasuke sa ii aduca sufletul inapoi pe pamant?. Sufletul lui acum trebuie sa fie salvat si eliberat.
Am inghitit in sec iar in urmatoarea secunda am tipat la baiatul cu parul albastru inchis care cu pasi repezi se indrepta spre usa. –De ce faci asta? De ce nu il la-si in pace?. Sufletul lui ar fii trebuit sa paraseasca de mult timp pamantul.
Ma opresc cand simt ceva rece acoperindu-mi gura, atingandu-mi buzele crapate si uscate. Era Itachi, el ma oprit, poate nu a vrut sa auda ce am avut eu de spus. Il privesc in continuare pe Sasuke, isi strange pumnii intorcandu-se spre mine.
Nu reuse-am sa ii observ privirea din cauza parului care ii acoperea ochii. Il vad cum i-a un kunai, isi ridica mana iar in acelas timp privirea. Ma fixeaza cu ochii, am inghiti in sec cand am citit in ochii lui,ura si raceala din suflet.
Intr-un fel se simte vinovat pentru moarte fratelui sau si din cauza ca el acum este blocat in lumea aceasta. Cred ca nu a fost bine cea ce i-am spus, dar trebuia sa spun cea ce gande-am. Pentru ca Itachi acum este folosit de Sasuke precum o papusa, el nu poate face nici macar o miscare. El nu are sentimente, nu trebuie sa isi faca griji de ceva anume. Dar tot ma gandesc cum a reusit sa il aduca pe Itachi in apoi din lumea spiritelor?.
Simt o briza, in felul acesta pot sa numesc kunai-ul care m-ia trecut pe langa obraz atingandu-ma foarte usor si oprindu-se in corpul lui Itachi.Nu ma mai interesa rana mea, ma interesa daca Itachi a patit ceva, stiu ca este foarte ciudat sa simt pentru o persoana care acum este doar un spirit ratacit ceva, o persoana despre care se spunea ca a ucis un clan intreg, si a parasit clanul. Este ciudat ca ma gandesc la el, ca imi fac atatea griji.
-De ce ai aruncat acel kunai? L-ai ranit!!-Tip la baiatul cu parul albastru inchis care ma privea nepasator. Nici macar nu arata o urma de tristete, de interes pentru fratele lui. Din ce cauza?.
-Taci!-Tipa la mine, vocea lui autoritara ma incremeni-se, nu mai aveam grai. Nu pute-am sa ma mai misc, sa mai vorbesc . Picioarele imi amortisera, tot corpul amortisera cand l-am vazut indreptandu-se spre mine.
Ma analizeaza pentru cateva minute, isi ridica mana ducand-o aproape de buzele mele atingandu-le intr-un mod romantic. Il vad cum se apropie mai mult de mine, buzele noastre aproape se impreuneaza, dar nu aceasta era intentia lui, isi misca capul spre obrazul unde am fost taiata de kunai-ul pe care la aruncat. Isi scoate limba afara incepand sa se joace cu ea pe obrazul meu, imi sterge sangele cu varful limbi, mana lui stanga ridicandu-se aproape de parul meu, isi baga limba in apoi in gura, respiratile noastre aproape se imbina. Buzele lui atingandu-mi buzele.
Dar acel sarut disparuse, trage cu putere scotiand kunai-ul infipt in Itachi, ma priveste cu multa ura ridicandu-se in picioare se intreapta spre usa.
