-revederea-
Pare sa am o viata destul de plictisitoare, stiu, dar nu e nici chiar asa...
Ziua trecu.se destul de ok alaturi de ea, asa da am decis sa ne vedem seara la iaz... Timpul trecu.se destul de rapid, eu asteptand.o punctual sub ramurile unei salcii plangatoare.
Amurgul usor intunecat isi lasa nuantele usor adormite sa se joace asupra peisajului.
Dupa doua minute de la ora stabilita aparu.se si ea. Era atst de frumoasa, dar privirea ei parea goala de viata, parca distrusa definitiv.
-Hei buna! Esti bine?
- Iarta.ma, nu ne mai putem vedea..
-De ce? O priveam ingandurat si usor confuz
-Trebuie sa.mi gasesc o noua casa!
Ii puteam citi lacrimile ce se oglindeau in ochii ei, asa ca am decis sa o iau strans in brate si sa o calmez. Lacrimile care i se prelingeau pe obraz, deveneau usor imprimate pe camasa mea si o priveam ingrijorat si plin de compasiune.
-Haide povesteste!
- Ai mei m.au dat afara din casa si nu am unde sa stau.
-Oh....poti sta la mine daca vrei! Ii zambesc usor increzator
-Vorbesti serios??
-Da!
Incepuse.m sa vad un zambet, un mic si superb zambet, nu.mi puteam lua ochii de la ea, de la zambetul ei, de la ochii ei, de la privirea ei usor copilaroasa si gingasa. Oare m.am indragostit? Sau doar e o senzatie placuta in sufletul meu?
