*perspectiva lui David*
Am lasat timpul sa se scurga precum nisipul, dar nu am observat ca se inoptase, ne.am decis toti 3 sa ne facem o amintire comuna, asa ca am mers impreuna pe un camp, si ne.am urcat pe primul deal obsercat, iarba era usor "pufoasa". Ne.am intins toti treci jos si am privit impreuna cerul instelat. Era superb, dar hacar nu aveam ce lucru splendid urma sa ni se intample.
Fiind cu toti atenti la stele si la constelatii, am inceput sa observam cu stelele incep sa cada, urma asa zisa rara "ploaie de stele". Am ramas uimiti de frumuseta naturi ce le facea sa umble intr.un dans nestingherit catre alta lume. Liniile usor aurite lasade de caderea lor, straluceau pentru o secunda apoi dispareau in neant. In schimb, un lucru ma facut sa ma apropii mai rapir de Maria.
-Vezi acea stea? spunand amandoi in acelasi timp si aratand spre steaua aurita ce domnea linistita cerul .
Pe chipul nostru se putea obserca urma unui zambet timid si copilaresc. N.am putut astepta si am luat.o usor de mana, simtindu.i dulcea caldura, iubirea pe care o simteam pentru ea incepand sa se intensifice.
