*Din perspectiva lui David*
Am lăsat timpul să treacă odată cu ziua. Nu prea am reușit să dorm aseară așa că programul pe fereastra cu ochii ușor presărați cu oboseala, cum amurgul cutreieră ușor tot peisajul. Izbit brusc de un sentiment de frica, mi-am îndreptat rapid privirea spre Maria. Nu știu de unde atâta teama, dar frumusețea ei era nemărginită chiar și atunci când dormea. Puteam observa cum parul eu roșiatic se prelingea ușor pe perna pufoasa ce ii relaxa constant somnul. Nu m-am putut abține așa că am inceput sa zâmbesc incontrolabil și să o privesc non-stop. M-am pus silențios langa ea deoarece nu voiam să o trezesc, dar cu mișcări simple și ușoare s-au întors cu fața la mine și mă luat strâns în brațe. Era superbă.
*Din perspectiva Mariei*
M-am trezit la o oră destul de târzie, deja era 11:36. Când m-am trezit totuși eram singură, cred că el se trezise înaintea mea.
In fine, când m-am ridicat din pat am putut ochii pe noptiera cea bej din stânga patului, o tavă pe care era așezată ușor fi frumos micul dejun. Arată destul de bine așa că , buimacă de somn am început să mănânc cu grijă. După cam 20 de minute am terminat de mâncat și am strâns ușor leneș de acolo.
Am stat 5 minute pe gânduri, asta mai mult că să îmi revin din somn și am decis sa fac un duș. Când m-am dus la baie și am deschis ușa am început sa tremur și să plâng instant. Temerile care mă cuprindeau lent dar agresiv începeau să devină reale. Nu putea fi adevărat. Nu are cum sa fie adevărat. Nu pot sa cred......
~suspans știu, vreți continuarea?~
