*perspectiva Mariei*
Sarutul sau grijuliu pe frunte m-a făcut sa tresar ușor dar și sa zâmbesc necontrolat. Nu îl puteam privi direct în ochi, deoarece nu știu ce credea despre mine, deși părea sa tina la mine. Pana la urma locuiesc la el, și se comporta chiar drăguț. Poate nu e chiar cum ma așteptam.
-Hei, ești bine? Spuse David îngrijorat.
Fiind trezita din haosul gândurilor mele ce ma înconjurau precum valurile marii ii răspund
-D.. Da. Sunt bine. Scuze, eram atenta la ceva .
*perspectiva lui David*
Era atât de frumoasă in orice acțiune savarsea. Lucrurile nu erau clare între noi dar ma bucur ca am reușit sa ii ofer ajutor și ca o cunosc, chiar de puțin timp. Ma gândesc ce crede despre mine. Oricum, totul e bine.
Amândoi continua să mănânce liniștiți iar apoi .....
~to be next ~
