Povestea lui Clockwork

Capitolul III

3AM . Noaptea dupa  școală .

      Mama ei avea de gând să o omoare.  Fata cu numele Natalie avea acum   16 ani.  Era productivă în liceu, aproape de rolul de onoare. Pentru prima dată în viață ei se simtea calma și mereu fericita, dar ca de obicei, devenea uneori o "pustnica" în camera sa ascunzându-se departe de tatăl său,care încă îi plăcea să țipe la ea în mod constant cu privire la economie  și bani  și politică și toate  prostiile de care ea "era de vina".

(...)

Ochii ei începeau să se simtă obosiți.  Ea avea o misiune de a lucra ceva strict pentru bunăstarea ei si care nu mai era importanta pentru familie.  Tot ceea ce era în mintea ei, a fost uitat, era aproape adormita, fara lumina laptopului, ochii s-au obisnuit  la întuneric ușor... ea văzuse jn întuneric o veche  girafa uzata  impaiata în colțul camerei. Se uită la jucarie  în tăcere completă.... amintirile copilăriei  ii trecura prin minte, și simțeabcum lacrimile încep sa isi faca prezenta in ochii ei.  Dar le-a șters repede și a clipit din nou:
"Nu ma rupe "
Fata crezu ca e doar in mintea ei... Si ea a continuat să se holbeze la jucarie:
          -La ce dracu te uiti? Spuse  obiectului imapaiat care pur și simplu se uită, cu ochii săi... mărgele moi si  negre... Natalie clătină din cap  și se ridică. Se uită în jos la micul animal de jucărie și ușor îl luă în brațe. L-a legănat  și ii soptea:

       - Îmi pare rau!    Cateva lacrimi au apărut pe fata ei. A luat animalul de companie cu blana scurta sj incet  il pusese pe pat, apoi a mers încet la culcare.

Mai târziu fusese trezita de un marait furios de la mama ei. A deschis obosita unul din ochi...

  - Nu pot să cred că am uitat să te iau, aici era laptopul meu!  Ce departe erai!  Ai fost la ea toată noaptea  nu-i așa?
Natalie oftă și se facu mai comoda pe perna îmbrățișându-si girafa mai strâns.  Mama ei oftă și ea și a plecat.

Dimineata ea a mers la duș, si-a   periat dinții, a mâncat niste fursecuri, apoi  s-a  îmbrăcat. Si-a pus  o 
gluga  gri / albastru cu blana pe interior si capota, nu erau hainele ei favorite, dar erau singurele pe care  le  putea purta la scoala din cauza ca celelalte haine erau la spalat. S-a îmbrăcat cu blugi negri și  subtiri "la modă"  și în cele din urmă  ghetele.

Coborâ scarile pentru a ajunge  repede la școală.  Ea a urcat în mașină  și mama ei a accelerat pe spre școală.

Cu toate acestea pe drum spre școală, din cauza lipsei de somn și-a pus încet capul pe bancheta mașinii și a adormit, împreună cu visele ei... sau coșmaruri ar trebui să spun, in mintea ei era doar abuzarea sa fizica ca un copil de propriul tata si  abuzul sexual de la propriul ei frate Lucas,  care a durat 4 ani, până a avur curajul să-l oprească. Ea avea spasme în somn dar mama ei nu a luat nici o masura, nu a luat nimic la cunoștință in legătură cu starea de sănătate a fiicei sale.

A fost brusc trezita  de strigătul mamei sale:

        - Am ajuns!  Avand un ton enervat  cel mai probabil din cauza  adormirii  sale.
     Scoborât din mașină și se uită la pancarta mare al școlii pe care scria  "Institutul Walkerville - colegiul pentru artele frumoase".  A oftat obosita  și isi pune  înapoi ghiozdanul  pe umăr.

        - Ne mai vedem, a exclamat ea închizând ușa mașinii.

Natalie intra în școală  și statea de vorbă cu un grup de prieteni până a ajuns la dulapul ei la etajul al treilea.  Și-a luat cărțile, si in cele cinci minute din timpul  pierdut din ora a fugit in clasă.

Profesorul ei de engleză trântește enervant mâna pe banca lui Natalie:

    -Unde e tema ta dra Ouellette?! Natalie înghiți in sec...

     -uh Am uitat-o acasă! Îmi pare rău, dle  Homenuik.  Mormăi ea și a așteptat ca profesorul să o  certe.

     - Gata! Pana aici dra Ouellette! Nu mă  mai dezamăgi!  Natalie părea nedumerita , pentru un moment. Nuu știa de ce, dar aceste cuvinte păreau să se topească in sufletul său. Pur și simplu a ignorat  gandurile și s-a întors cu gândul la lecția pe care o presă profesorul -nu după mult timp adormira din nou, desigur. Mai târziu, în acea zi, când era în fata dulapului ei să-și pregătească lucrurile pentru a patra ora, deodată  a venit prietenul ei Chris.

       -Hei .. um  ...vorbești cu mine după școală  bine ? 
Ea a zâmbit,  desigur,ca am să vorbesc cu Chris!

Deși, nu a suspectat nimic, pentru că el era întotdeauna un tip drăguț. În timpul orei de franceza, ea a îndrăznit să nu acorde atenție  orei, dar în  schimb mazgalea un  lucru  iubit, in care  facea rost de  Sânge  Gore, oamenii care fusese  înjunghiati cu  cuțite și lucrurile macabre de genul acesta. Alte persoane spun ca Nathalie fost destul de indepartata de ei, doar pentru a desena astfel de lucruri,  dar defapt nu era nimic în neregulă cu ea.  Poate era un lucru ciudat, dar de fapt era cataligat ca un lucru normal pentru ea si cei din jur.

-Miss Ouellette

Ea acopera repede mazgaliturile de   pe hârtie și se uită în sus la profesorul ei franceza,si încearcă să-si ascundă teama. "
       -Uh- da MrLeVasseur..
Profesorul făcu semn să arate  ce facea ea acolo.

       - Arată-mi ce ai făcut azi la ora!   Și-a mutat brațul  pentru a arăta profesorului  imaginea desenata in care cineva înjunghia un om nebun. Profesorul se uită nedumerit, apoi se uită la ea un pic, si Natalie zâmbi nervos.

       -Se pare  că abia acum începe pe munca ta (PS:pentru cei ce nu au inteles, era o vorba spusa in absurd pentru Natalie care chiar va deveni o criminala) ,a spus profesorul  cu o voce ciudat de calma. Profesorul pleca și ea oftatand a început să șteargă desenul.

       -Și dra Ouellette....Ea se uită la profesor ușor,

       - Timpul este aproape pentru  obtineerea muncii tale făcute!
   Ea se uita nedumerită in jos, ca si cum totul era mereu impotriva ei...
        -In ceea ce privește, atenția ta la ora, poti iesi dracu' din clasa, zise profesorul.

(...)

Dupa ore a ieșit din școală si-si găsi prietenul stând  în picioare lângă gardul scolii, pe trotuar.  Ea zâmbi și a mers spre el  în speranța ca ziua ei ar putea fi cel puțin înveselita de el. Dar  cum se aproapia de el zâmbetul ei se stinsese încet.  El nu a  era la fel de zambitor... 

         -Chris - ce sa întâmplat Ce-ai vrea să vorbesti cu mine? ..el a oftat

          -Natalie  cred că e timpul sa ne despartim...  Ea simți cum inima i se oprise un moment...

          -Dar de ce? ....se uită la el care avea de un aspect enervant de sarcastic...

         - cred ca ar trebuie sa mă uiti  ai un aspect care ma infricoseaza. Cred că e într-adevăr ceva este în neregulă cu tine.  Și cea mai tristă parte este ca nu mi-ai spus de ce te porți asa, mă simt iresponsabil. Asa ca eu  nu mai pot face ceva... Îmi pare rău... Și cu asta  el a plecat..   de tot....