7 Minute În Rai | Ciornă

Prolog | Regulamentul

                                                                                      12 iulie 2018

       Odată jocul început, trebuie și terminat. Lucrurile nu se lasă neterminate, nu se pierd și nu se uită. Jocul prezintă o serie de reguli, indicații, norme scrise și verbale, pe care fiecare jucător trebuie să le respecte, altfel va fi eliminat și nu va mai avea plăcerea să continue. Eliminarea atrage după sine suspendarea - prin plătirea față de greșelile individuale comise din timpul distracției.

Regulamentul jocului:

– Se formează un grup a câte 5 persoane minim

– Se stabilește, printr-o conferință a membrilor grupului de prieteni, persoana care va avea cea mai puternică influență asupra celorlalți participanți. Acest personaj, este numit ,,Zeu".

– Zeul creează regulile după bunul plac, fiind stăpânul ce guvernează peste sufletele tuturor.

– El hotărăște cine merge și nu merge încă în rai. Lui nu i se dau reguli, el doar le exercită asemenea unui judecător divin - numește două persoane pe care le va trimite în,, rai".

– Raiul reprezintă în fapt, spațiul închis, intim, unde puteți rămâne captiv în durere sau în plăcere alături de partener, pe cel\cea pe care îl\o adori în secret și-i rostești numele în vise, când nu poți adormi de ispita ochilor, buzelor lor...sau poate nu.

,,Tu care alegi să fie raiul tău?"

– Puteți fi captiv cu persoana pe care o disprețuiți din străfundul inimii. Soarta fiecăruia se află în mâinile creatorilor lor.

– Fiecare jucător își semnează angajamentul ca va respecta și va urma regulile jocului cu strictețe, fără încălcarea regulamentului de ordine interioară.

–Nu mai mult și nu mai puțin de 7 minute! Altfel veți fi pedepsiți și nu veți mai putea juca din nou. Nu vă doriți asta, vreți să jucați.

– Zeul are posibilitatea alegerii și a unei singure persoane, să îl urmeze în rai dacă acesta își dorește. În acest caz, persoana nu se poate împotrivi, ea trebuie să își respecte și să își onoreze creatorul.

– Cele două persoane trimise în rai, pot o săvârșii orice acțiune își doresc, de la spusul unor glume, până la atingeri, săruturi, chicoteli, șoapte...dar fără depășirea timpului prestabilit.

– În acest timp, restul jucătorilor pot participa la alte activități, discuții, dezbateri, dar pot foarte bine și să tragă cu urechea...

– Și dacă nu v-ați prins încă, Zeul este cel care se distrează cel mai mult.

                                                                           ...

        Cain nu stă mult pe gânduri,  se repede și smulge cu ură afișul lipit pe scobitura blocului, rămânând în mână cu bucățile de hârtie ce fuseseră cândva, nu demult, un întreg.

— Ușor, frate! N-a început încă bine distracția și deja începi să o iei razna, mă rog, n-ar fi ceva nou venind din partea ta... spuse Evan, care se sprijinea blajin de stejarului din fața imobilului, cu brațele și picioarele încrucișate.

Amândoi se uitau unul la altul acum. Își coborau ochii prin mișcări largi, agere, măsurându-se din cap până în picioare. Privirile lor se întâlneau într-un război al orgoliilor, nici unul dar nici altul nu s-ar fi lăsat mai prejos, n-ar fi lăsat de la sine, nici măcar puțin. Între ei existau anumite goluri considerabile, pe care ar fi trebuit să le umple. Ei erau la fel; dar tot ei erau diferiți.

— Auzi, Cain ! Dacă n-aveai chef să venim, ar fi trebuit să nu ne mai iei aici cu forța, așa degeaba! Se răstește Gloria, sora Cameliei, pregătită parcă, în orice moment să îl pocnească pe acesta, dacă și doar dacă ar fi întrăznit cândva să comenteze în fața lui Evan.

— Haideți să lăsam conflictele la sfârșit, și să ne simțim bine, măcar un sfert din ce a mai rămas din noaptea asta, rosti Anita, încercând să liniștească spiritele și apele între prietenii ei.

Cain se distanțează de ei, aplecându-se și proptindu-se cu mâna de bordură. Se aruncă apoi în fund, întinzându-și piciorul drept și încolăcindu-l pe celălalt sub el. Scoate pachetul Pallmall din buzunar, și cu agilitatea ca a unor lilieci, își scoate țigara și își aprinde una. Întoarce capul din reflex, privește din nou spre Evan, scoțând iar o țigară și i-o întinde, schițând un zâmbet forțat.

— Măcar de aveai Marlboro...

Un semi-moment de înțelegere stricat iarăși de Evan. Cain își întoarce capul din nou, în cealaltă direcție, scăpându-i un mic zâmbet, dar doar atât.

     Camelia înghite în sec când privește fumul de țigară cum se înalță deasupra ochilor ei. Ar fi voit să fumeze și ea măcar una. Tentația era uriașă, s-ar fi mulțumit și cu un fum. Dar ea trebuia să fie fata cuminte a părinților ei, din moment ce Gloria era oaia neagră a familiei.  Ar fi pârât-o cu orice ocazie, sperând să își șteargă o parte din reputația negativă pe care și-a acumulat-o, concentrând-o asupra surorii ei mai mici. Se așează totuși lângă acesta, rezemându-și mână pe genunchiul său. El nu zâmbea,  dar nici nu o gonea.

— Și, Cami, cum i-ai convins pe ai tăi să te lase la această ora târzie din noapte, afară? E trecut de 00:00 și mami și tati știu că la orele astea mișună vârcolacii și vampirii.

Întrebă jovial Evan, măsurând-o cu ochii ăia verzi ai lui. Ea nu se putuse stăpânii și râse, în timp ce sora ei, dădea ochii peste cap, dintr-o gelozie ce o rodea.

—Mă lasă doar dacă Gloria e prin preajmă, niciodată singură...

—  De ce, le e frică că o să te mușc? Evan se apropria de ea, simțind-o parcă cum tremura de emoție. O apuca de mijloc și o ridică în aer, învârtind-o de câteva ori în bătaia vântului, apoi o lăsă domol jos, ca picioarele ei să atingă pământul. Obrajii ei se făcuseră piersicii și preferă să se îndepărteze câțiva metrii de lângă băiatul pe care îl plăcuse dintotdeauna.

— În momente ca astea, mai bine te lăsam acasă...mormăii Gloria, trecându-și mână prin păr, rănită de gestul lui.

— Era să îmi dai peste țigară, îi făcu observație Cain, în timp ce Anita îi întinde mână, el i-o apucă, se sprijină, și se ridică din nou în picioare.

— Fumezi cam mult, îl dojenii Anita, lăsându-și mână să cadă pe spatele lui.

— Dă-mi un motiv să nu o mai fac și poate...

         Discuția fu întreruptă de vuietul vântului, ce răsună viguros din spatele copacilor. Frunzele cădeau simultan cu sunetul pașilor care se auzeau, din toate direcțiile, însoțite de șuierăturile și tumultul unor instrumente. Neliniștea pătrunde în grup, tensiunile dintre ei se înzecesc. Fetele se răsuceau, iar și iar, formând parcă un cerc al regretelor. Evan nu știa unde să privească, pe măsură ce pașii se apropiau, ca un imbold. În afară de Cain, el încă fuma liniștit.

— Ce crezi că se aude?, întrebă Cami a cărei respirație se resfira.

— Probabil începutul sfârșitului, de ce ți-ar fi așa teamă? rosti Cain, cu seriozitate, în timp ce luminile lunii se prelingeau asupra chipului său, dar umbra nopții îi întuneca trupul din depărtare.

N\A: Mulțumesc tuturor celor care au avut răbdarea să ajungă până aici. Sunteți minunați! Țin cont de sfaturile și părerile voastre. Am reușit între timp să creez și 2 trailere. Am afișat varianta mai lungă pentru a vă dezvălui din perspectiva mea, personajele voastre îndrăgite. Vizionare plăcută!

ATENȚIE : NU ESTE O DISTRUBUȚIE OFICIALĂ. Vă prezint din perspectiva mea personajele. Voi aveți libertatea și posibilitatea să vă imaginați așa cum doriți.