Deschid un ochi si apoi pe celalalt. Vedeam totul in ceata. Langa mine Mary inca era adormita. Stateam pe o suprafata tare , si imi aduc aminte totul. M-am speriat si m-am uitat in jur. Unde eram? O ating usor pe Mary pe umar.
- Mary , trezeste-te. Mary , ma auzi?
Mary nu imi raspunse. Tot nu stiam unde suntem. O trag pe Mary de bluza si mai tare.
- Mary! Te rog trezeste-te!
Cred ca m-am auzit cineva pentru ca o matahala de om inainta spre mine. Omul era imbracat intr-o camasa albastra cu dungi albe , o palarie cu o pana , niste pantaloni bufanti negri si cel mai ciudat...un picior de lemn!
Imi venise imediat raspunsul la intrebarea mea , dar nu avea cum...sau avea? Piratul mai avea si un par negru , cret si niste ochi albastri care aruncau flacari spre mine. Ma uit la el speriat , iar acesta schita un ranjet.
- Ahoi! Vad ca va-ti revenit! Il va bucura pi capitan!
Acesta se uita la Mary si o impinse cu piciorul de lemn.
- Hei ! Las-o in pace! ii strig eu piratului.
-A , da . Nu ne-am prezantat. Eu Miticul. Tu?
- Nu vreau sa iti zic!
- Atunci vei pati! Mateloti! El va fi primal care sare de pe scandura!
De pe scandura??! O prind pe Mary de umeri si o zgudui tare. Aceasta gemu dar isi deschise un pic ochii. Yay! Mary se sperie si sari in piciore. Ma ridic si atunci vad ca eram in AER! Barca plutea. Treceam prin nori si soarele se vedea foarte aproape. Acum chiar ca ma speriasem la ideea de a sari de pe scandura! Ne prinde cineva de la spate si ne duce intr-o camera de moda veche . Un om , mai subtire de Miticul , statea pe un scaun cu un ranjet de placere.
- Nu am chef sa-i vad , aruncatii por si simplu , zise capitanul.
Ochii mei erau mariti de teama , la fel si Mary. Ne-a scos afara unde era deja pusa o scandura. O nu!!! Asta era momentul! Ne-au impins pana in fata scanduri. Pe mine m-au luat primul .
- Pa Mary ! ii soptesc. Mersi pentru tot.
- Pa , Peter , o lacrima ii cade pe obraz.
Ma imping mai aproape de margine si cad...
