Totul era gata! Mary mai lua niste "Dundly Flubby" , prajiturele si harta. Iesim din casa iar eu raman cu gura cascata.Iarba era de culoarea vatei de zahar , Copaci era atat de inalti incat pasarile trebuiau sa zboare pe sub coroanele lor. Trecu peste capetele noastre un fluture URIAS! Mary ma vazu uitandu-ma dupa fluture cu gura cascata si imi zise :
- Nu ai mai vazut un fluture pana acum?
- Ba da , doar ca nu asa mare.
Trecu cat va timp de cand mergeam si obosisem tare. Mary nu parea , dar Lucky , da. Gafaia de zici ca era pe punctul de a muri. Ne-am oprit si ne-am asezat. Lui Lucky i-am dat apa , iar eu am mancat niste prajiturele. Mary se intinse pe iarba si se uita la cer. Cateodata m-am intrebat cum a supravietuit singura. Dupa ce am terminat de mancat , m-am intins si eu. Am stat un pic si in fata mea aparu o silueta scunda. M-am speriat si-am sarit in sus. Mary cand vazut silueta ii zise calm :
- Hey , Pitic Saltaret !
- Buna , Mary ! Cine e... ahh , piticul arata spre mine , baiatul asta?
-Eu sunt Peter , Peter Malory.
Piticul se uita la mine , expresia shimbanduise din suspiciune in respect.
- Peter Malory! exclama piticul.
- Da , da stiu. Bunicul meu a venit aici , bine.
Piticul isi scutura capul si continua :
- Eu sunt Piticul Saltaret , se apropie de mine si imi puse mana pe frunte.
- Incantat de cunostinta , ii raspund eu si ii pun mana pe frunte.
Acum stiu de ce Mary m-a crezut un ciudat , ei asa salutau.Ma gandeam de ce il cheama Piticul Saltaret , cand am aflat. Piticul se intoarse si am vazut ca are o pereche de aripi verzi stralucitoare pe spate. Ii cerdetam aripile cand se ghemui si... sari aproape pana la coroanele copacilor.Se indeparta pana fu ca un punctulet negru in departare.
