In dimineata urmatoare (sau mai mult dupa-amiaza pentru ca ne-am trezit la 12:30) , ne-am trezit si am mancat micul dejun. Vrem sa ne uitam pe harta taramului , dar nu o mai aveam. Bobby se uita la noi cu intelegere si zise ca are el una. I-am multumit lui Bobby pentru tot si am plecat la drum din nou. Dupa o vreme se vede un munte inalt la orizont.
- Acesta este muntele "Marea Zabovitoare" , imi zise Mary.
-WOW! E urias!
Eram atat de fericit ca mai aveam un pic si ajungeam acasa! Se asternu in fata noastra un pod. Ma uit la Mary cam cu suspiciuna si ea da din umeri.
- Trebuie sa il trecem , este singura cale.
- Ma duc eu primul.
Pornesc in fata. Podul se legana , dar imi gasesc echilibrul. Cand eram la jumatatea podului , ii fac semn lui Mary sa mearga. Am asteptat-o pana a ajuns langa mine. Inaintam cand.... Mary pasi pe o scandura care se rupse! Cade , dar o prind de mana. Era grea , iar eu strang din dinti.
- Aproape te-am ridicat.
Mary se uita la mine cu o expresia la caruia nu voiam sa-i dau atentie. Mary atarna in aer si nu o puteam ridica!
- Nu te las!
- Trebuie , Peter. Sunt prea grea.
-Sa nu dai drumul la mana. Mai am un pic.
Mary se uita la mine cu blandete si imi sopti:
- Semeni mult cu bunicul tau... du-te indeplinesteti dorinta.
Mary atunci isi desfacu mana din a mea si cazu in gol...
Ma uit dupa ea fara speranta. Nu , nu . Am pierdut-o . Lucky veni langa mine si ma linse pe fata afectuos.
- Haide , Lucky. Trebuie sa mergem , pentru ea.
