Printre poezii cu rimă albă am ales să includ una ieșită din tipar, una foarte dragă mie. Enjoy!✨
Selenitate
Prin vastul vid funebru strălucește-o singularitate
Fără timp, sau spațiu, arde atomic propia infinitate
Hidrogenul simplu, puritate, compresat de el în sine
O scânteie anormală a pornit vidul negru să anime
Praful galactic împrăștiat ca pulbere cele mai fine
Viața stelelor spontană, corpuri din surse anonime
Și au format prin forță brută, sfere decolorate albe
De la roșul infernal până-n arderi hipnotizând silabe
Se învârt prin golul cert formând peisaje colosale
Galaxi și nebuloase, complet haotic sunt formale
Căci haosul nostru controlat, fiind invizibil înăscut
Fiindcă omul știe atât, suflet trist, pur și descusut
Scopul vieții instabile, fiind nesfărșită, sfidătoare
E să ordoneze haosul creat din recitatea arzătoare
Dezordinea din veci materia caută frenetic stabilitate
Disperarea distructivă, distors și luminii consacrate
Și din multitudinii chimicale, tînjind concret ariditate
Amintirea gravitând ordinea inițial totală, singularitate
Credits: loopujr.blogspot.com (check this out, it worths) 💕
