și un miros puternic de tutun
îmi înfundă nările
lumina-și face loc printe norii obosiți
sătui de atâta ploaie
nu m-am gândit că te-aș putea avea
și totuși am crezut în ceea ce numeai "iubire"
mă zvârcolesc în așternuturile diafane
în care obișnuiam să-ți spun
de cosmos și planete
iar stele nu mai răsar pe strada ta
iubirea ta-i paradox
un fascicul slab de lumină
o noapte călduroasă de agust
un zâmbet pueril
nu concep să pleci de lângă mine
și 4 dimineața mă prinde tot pe perna ta.
