Barbatul zacea acum pe podea, nemiscat. Durerea disparuse, la fel de repede cum viata se scursese din corpul sau, ramas fara vlaga.
Doi nasturi negri, adanci, ii erau cusuti peste pleoapele inchise. Gura ii era de asemenea cusuta, obrajii fiindu-i taiati intr-un zambet larg pana la urechi.
-Un ultim retus, a murmurat fetita, la unison cu ursuletul ei, si i-a inrosit tatalui ei obrajii cu picaturi de sange.
-E destul de bine, ursuletule?
-Destul de bine, a murmurat ursul de plus, razand. Destul de bine cat sa nu banuiasca cine a facut asta.
