Cap 3

92 13 1
                                    

Itaru

  Deodată s-a întors spre mine, m-a luat de mana si m-a tras mai aproape de el.

"Asculta, nu vei spune nimănui, ok?"

"D-da."

"Bine!"

"Dar, pot sa-ti vad mână? Te rog?"

"Ok, dar sa nu atingi rana. Ma ustura!"

"Mmm...Nu este bine deloc!"

   Mi-am luat ghiozdanul, începând sa caut trusă medicală. Mama mea este medic si m-a învățat si pe mine cate ceva. Rana lui nu este una foarte gravă, si o pot trata.

"Ce cauti acolo, pustiule?"

"Am gasit-o!"

"Ce?"

"Trusa."

"Ce trusă?"

"Dă-mi mâna."

"De ce?"

"Doar dami-o."

  Mi-a întins mâna, iar eu am luat din trusă o sticluță de dezinfecție, si bandaje. Prima dată i-am dezinfectat rana, iar după i-am bandajat-o.

"Ahh!"

"Scuze!"

"De unde ai invatat sa ai grija de răni?"

"De la mama mea. Ea e medic."

"Aaa.."

"Gata, am terminat!"

"Mersi. Apropo, de ce te porti asa frumos cu mine? Eu m-am purtat urat cu tine.."

"Unele persoane sunt bune chiar si cu cele rele. Persoanele se pot schimba."

"Da..."

*s-a sunat de ora*

"Ne vedem după ore?"

"Da, s-sigur!"

"Ai grija de mana ta. Pa!"

"Pa!"

Banri

  După ce plecase el, m-am simțit singur. Imi placea prezența lui. Este o persoană extraordinară. Si minunata. Merita orice.  Merita sa fie al meu. Numai al meu. Cred ca il iubesc. Păcat ca nu l-am întrebat cum îl cheamă.

  Mi-am luat geanta si am plecat in clasa. După ora plictisitoare de fizica, mi-am luat lucrurile si geanta si am plecat. In sfarsit plec acasa.

  Ies din școală, uitandu-ma dupa puști, dar nu-l vad. Ma las batut, si ies din școală. Ma uitam in stanga si dreapta si vad numai cupluri fericite, care imi dădeau un sentiment ciudat si ma făcea sa ma gandesc numai la el. Fata imi desena un zâmbet plin de viata.

  La un moment dat, simt o mana pe umărul meu. Ma întorc si......

 

Învăț Să Te IubescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum