Cap 4

91 13 0
                                    

  Ma întorc si-l vad pe el. M-am bucurat asa de tare încât imi venea sa-l îmbrățișez. Dar nu. Era prea ciudat pentru el. Pentru mine nu era.

"Hey, scuze daca ma căutau prin curtea scolii. Profesorul ne-a mai tinut 10 min. Halal de profesori!"

"M-da.."

"Ai pățit ceva? Cum iti este mână? Te mai doare?"

"Putin. Dar e bine. Iti multumesc inca o data!"

"Nu ai pentru ce. Apropo, ai de gând să imi spui numele tau?"

*in mintea mea* "OMG, mi-a cerut sa-i spun numele! Sunt asa de fericit! Stai, ce tot spun...."

"Banri, Banri Settsu. Încântat!"

"Itaru Chigasaki. Iti dai seama cum ne-am cunoscut noi? Ce ciudat a fost. Adică eu alergam ca sa prind ora, am dat peste tine, iar tu te-ai supărat, si vroiai sa-mi dai un pum-...."

"Gata!" am țipat asa de tare incat am intors toate privirile oamenilor către mine.

  Nu mai vroiam sa aud acea poveste. A fost foarte stanjenitor si ma simteam groaznic. Ma enervez mai mereu si Nu ma pot controla.

"Scuze, n-am vrut să tip. Dar nu suport sa mai aud acea poveste oribila. Stiu ce am facut si imi pare nespus de rau. Nu ma pot controla. S-scuze..."

"Nu-i nimic. Iti promit ca nu o sa mai aducem vorba despre asta!" se uita la mine cu un zâmbet cald care imi topea inima.

"Vrei sa vi acum la mine acasa?"

"Mmm...Da, de ce nu. Oricum nu am ce face acasa!"

  În sfârșit. Bine ca a acceptat. In seara asta imi iau inima in dinti si o sa-i spun ce simt. Si as da orice pentru iubirea lui. Bine ca maică-mea e plecată toata seara la cârciumă. Nici nu ma intereseaza de ea. Seara asta va fi una de neuitat.

Învăț Să Te IubescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum