Hogwarts devine a doua casă pentru Rosalie N. Fournier, castelul fiind reconstruit după asaltul devoratorilor și înfrangerea Lordului Întunecat de către legendarul Harry Potter. Școala de Magie își reia activitatea în forță cu o nouă directoare, pr...
În dimineaţa plecării la Hogwarts Rosalie se trezi singură în casă cu un bilet pe masa din bucatarie lângă micul dejun aproape rece. Îşi miji ochii încercând să desluşească ce era mâzgâlit pe hârtie, evident în grabă şi cu lipsă de interes, şi reuşi să citească şoptit. 'Plecam urgent la muncă, succes în noul an!' Cel puţin îi lăsase un mesaj şi un bonus, clătite cu dulceaţă. Îşi băgă degetul arătator în lichidul roşiatic din farfurie care se presupunea că ar fi trebuit să fie dulceaţă şi gustă. Înghiţi cu greu, fiind exagerat de dulce şi renunţă la întreaga compoziţie.
Aruncă o privire la ceas conştientizând că dacă mai zăboveşte mult o să întârzie la trenul care duce spre Hogwarts, dar pentru început adevărata problemă era cum să ajungă la Londra din Paris. Desigur ar fi putut să folosească din nou polenul zvarr, dar ce făcea cu bagajul? O opţiune era să-l lase acasă, însă cine i l-ar fi trimis? Se plimbă de colo colo fără nici un rost devenind din ce în ce mai nervoasă.
Se îmbrăcă rapid şi îşi aduse cufărul de la etaj plasându-l direct în şemineu. Luă o mână generoasă de polen pe care îl aruncă peste cufăr şi spuse cu voce tare:
- Hogwarts!
Nu ştia dacă o să funcţioneze, dacă o să sa ajungă la Hogwarts sau într-un alt loc, însă nu mai avea timp de gândit şi se bucură enorm cand flăcările verzi îi invălui bagajul care dispăru într-o secundă. Îşi luă rucsacul din piele cu ea şi ieşi grăbită din casă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Trenul era aglomerat ca de obicei cu boboci din anul întâi, care mai timizi care mai îndrăzneţi, însă aveau toţi ceva în comun, erau prea gălăgioşi. Se strecură nevăzută prin vagonul viperinilor zărindu-l pe Alexander cu coada ochiului implicat într-o discuţie foarte aprigă cu doi colegi din acelaşi an, motiv pentru care nu o observă. Beatrice o aştepta deja singură într-un compartiment. O luă în braţe fericită şi luă loc pe scaunul liber din în faţa ei.
- Trebuie să-ţi spun ceva, zise Beatrice evident panicată. Se pare că Devoratorii Morţii scot la licitaţie locurile vacante, există membri şi printre elevii de la Hogwarts. Pun pariu că sunt toţi de la Viperini.
Rosalie înghiţi în sec amintitdu-şi întâlnirea cu Alexander pe Aleea Diagon. Nu avea nici o dovadă că ar fi fost unul dintre ei, însă cunoscându-i temperamentul, sigur nu i-ar fi displacut să fie Devorator.
- L-am văzut pe Alexanderr pe Aleea Diagon, şopti Rosalie uitându-se cu privirea prierdută pe geam. S-a oferrit să mă conducă acasă, dar sigurrr avea ceva în gând.
- Am auzit că strâng informaţii despre familiile cu sânge pur. Până la urmă ce alte misiuni ar putea îndeplini elevii?
- Crrezi ca poate rreveni Cel Al Cărrrui Nume Nu Trrebuie Spus?
- Cine, Voldemort? în nici un caz, dragă, spuse Beatrice destul de sigură pe sine.
Când ajunse la Hogwarts abia işi mişca picioarele, simţea cum o greutate invizibilă îi apăsau gleznele, însă era imposibil să fie istovită, dat fiind că drumul spre Hogwarts i se păru destul de scurt. Fu surprinsă când îşi descoperi cufărul în şemineul din camera comună a astropufilor, norocul ei că nu se îi dăduse nimeni foc.
După masă primise un bilet de la Beatrice să se vadă în curtea interioară ca să mai discute detalii legate de noul an de şcoală, ce ore să aleagă ca sa fie împreună, dat fiind că au avut ghinionul să fie la case diferite, Beatrice la Ochi-de-Şoim şi Rosalie la Astropufi. Ajunsă în curte Rosalie se uita continuu la ceas, şi minutele păreau că trec extrem de greu. Era zece şi un sfert şi domnişoara întârzia să apară. După zece seara se dădea stingerea şi nici măcar elevii din anii terminali nu aveau voie să bântuie coridoarele şi împrejurimile şcolii. Trecu jumătate de oră şi începea să devină nervoasă, să îşi dea o mulţime de întrebări imaginându-şi cum o prinse vreun profesor sau perfect.
Mergea încet cu paşi mărunţi şi eleganţi prin grădină. Mereu reuşea să se liniştească aici, aerul curat, noaptea..o faceau să se simtă într-un fel..liberă, dar nu acum. Trebuia să afle de ce nu venise Beatrice.
- Aici erai, Fournier! se auzi o voce total diferită de cea a prietenei ei.
- Nu pot să crred! Tu mi-ai trrimis scrrisoarea, Alexanderr! se râsti ea la baiatul brunet care îşi făcuse apariţia în curte. Ce-s cu glumele astea, nu te maturrizezi niciodata?
Alexander izbucni într-un râs destul de zgomotos pentru ora şi locul în care se afla. O privi gata să o înghită dacă încerca să se mişte din loc. Se apropie încet de ea, cu pasi tărăgănaţi,având grijă să se oprească din râs încâ din momentul în care făcu primul pas.
- Glume? Serios, Rosalie, te credeam mai bună de atât, începu el plimbându-se în jurul fetei. Ştii şi tu ce se întâmplă, dar nu vrei să recunoşti din cauza...fricii? continuă ridicând ambele sprâncene în semn de uimire. Încerci să pari puternică! Crezi că nu văd cum tremuri? Cum recţionezi de fiecare dată când pun doar un deget pe tine?
Îi spunea toate acele lucruri continuând sâ se plimbe în jurul ei, ca un lup flămând în jurul prăzii, iar astropufiţele erau mereu o pradă uşoară. La ultima frază chiar o şi atinse pentru a-i demonstra că ceea ce spune este adevarat. Se întreba totuşi ce gandeşte ea în acel moment, ce gandeşte cuvânt cu cuvânt. Ce şi-ar dori să facă. Probabil, sa îl strangâ de gât. Fie asta, fie să fugă.
- Nu m-ai fi chemat doarr ca să te amuzi, spune-mi ce vrrrei!
- Imi place că ești o persoana de afaceri cand vrei și vreau sa facem o înțelegere.
- Înțelegerre? șopti ea nedumerită.
- Vreau să îmi faci rost de o carte din sectorul interzis al bibliotecii.
- Și în schimb ce prrimesc?
Alexander își plimbă mâna prin păr gânditor, apoi și-o ascunse în buzumarul interior al robei intenționând să scoată ceva facând-o foarte curioasă.
- E simplu, zise el și schiță un zâmbet ștrengar, nu o să-l anunț pe Șeful tău de casă că te-am găsit aici la ora asta.
- E o prrrostie, și tu ești aici la orrra asta, pot face același lucrru!
- Dar exista o diferență între noi, Fournier, eu sunt Șef de promoție, zise el si arătă cu degetul spre insigna care o avea pe piept. Iar noaptea aceasta sunt responsabil de linistea în împrejurimile castelului și nu o să te creadă nimeni că eu te-am chemat aici.
- Nenorrocitule!
- E și asta ceva! zise el printre dinți în timp ce râdea într-un mod ironic.
O prinse de talie trăgând-o ușor lângă el, până ce o simți lipită de pieptul său. Nici el nu știa sigur cum, însă câteva șuvițe din parul ei ajunseră la gura lui, mângâindu-i buzele. Fară să mai aștepte un protest din partea ei, o sarută apăsat frământându-i buzele într-un mod destul de animalic. Ea se smuci cu toată puterea lovindu-l cu pumnii pe unde apuca și când se eliberă din strânsoarea lui își scoase bagheta din buzunar și o îndreptă spre el.
- Dacă îţi fac rrost de carrrte, nu mă mai atingi niciodată, nici nu te uiţi în dirrecţia mea!
-S-a făcut! spuse Alexander triumfător. Te caut mâine pentru detalii.
