am atins o coajă de ou
s-a spart
am atins o cochilie de melc
s-a sfărâmat
am atins floarea plină de polen
s-a ofilit
am atins un fluture
a zburat
te-am văzut pe tine
ai rămas
fără să șoptești
să zici
să privești
să miroși
să guști
în afara unei numai- nu- întinderi
dintre două sorbituri de opiu
îndoit cu lapte
ca să mai trăiești
ca să mai trăim
jumătate de ceas
sub altă identitate
ciobită în de mai cu vreme
și cu intenție
lângă ceainic și ceșcuțe
pliculețe goale de zahăr
și solnițe ce revarsă
ai stat
stai
zâmbești
auzi
dar
eu plâng
zburd
blestem
amintesc de sfârșitul
care trece din oră-n oră
pe la întrarea a ceea ce
se cheamă suflet
se vede inimă
încercuită de cufărul
din sârmă ghimpată
în mijloc cu o fosă septică
aproape la fel de mare
ca un ochi
ca o privire
ori un oflat
dar niciodată
de forma unor buze
unui sărut
ori altei priviri
nicicând nu săruți
gândindu-te câte găuri
ai și pe unde
dacă ți le-ai făcut singur
ce sfredelire te-a ajutat
ce durere te-a împins
să te oprești
sau ce vânătaie le-a colorat
nu te întrebi
cât te mai țin balamalele
ori cum de curge sângele
de te animă de zori
ca să bei
apă
cafea
lapte
ceai și
să le scalzi în opiu
ca să-și aducă aminte că o moarte au
și că nu e răsunătoare
ci mai degrabă
greu de văzut
de simțit
de auzit și
ușor de dus la capăt
și de ratat punctul mort
de lângă accidentul fericit
și nu te amuțesc
nu te sparg
nu te fărămițez
nu te urmăresc
nici nu-ți cumpăr anatomia
nu-ți împrumut suflări
doar vreau să te sărut de moarte
de viață pe
la ora 01:32 când
nici telepaticii nu-și au reciprocitate
decât după două zile
și nici asta nu mai contează
când îți dau sărutul
și îl dezgrop
îl destăinui
îl dez-bălsămez
îl mângâi
și poate va gusta zile mai
bune decât a văzut
în firidele mele
care i-au devenit un loc
de plâns
de râs
de somn
și apoi
pus la mocnire
între două balamale
fă ce vrei
auzi-l
caută-i ochii
gura
simțirea
afinitatea
de dor și jale
din foc și tăciune
ori fragmentar
în chipuri fără bărbie
și mai departe
ochi
nas
gură
numai dinți
în vârful capului
ca să-mi rănească
săruturile
direct de acolo
de unde se nasc
ca să stea
între balamale
ori încheieturi
ori colțuri de rai
cu parfum de iad
ai luat săruturi
frânte
rupte
cu vânătăi
cangreme
dar nu ți- a fost
de ajuns
spre a muri de viață
și de săruturi
îți voi lipi
buzele cu totul
în trei puncte moarte
