nu aveam de gând
să-mi dau seama
decât atunci când era
prea târziu și poți
să o numești
cum vrei
răutate sau rea-credință
lipsă de curaj
sau de statornicie
cert e ca a ars și
acum te confrunți cu
bucată de scrum
de un gramaj incert
care probabil trebuie
îndepărtat de pe podea
nu am de gând să mă scuz
pentru o bucată din mine
destinată pieirii care
a suferit o dramă existențială
mijlocie în absurditate
lipsită de sens și toate
cele ce nu contează în
spatele ei
chiar și trotuarul pe care
mergem zi de zi mi se pare
mai important și
mai puțin înclinat să
amenajeze realități din fum
ai lipici cu uscare rapidă
prin comparație obiectul
are o viață mai interesantă
decât a noastră
captată de vreun voyeur
undeva și cândva nu știam
oricum sunt mulți și
habar nu am câte degete
mai au adică în ce
număr și le-au tăiat
în lumea asta noastră
poți să-i zici microcosmo(s)tică
dar sigur schingiută
sunt importante tăieturile
și săruturile
în ordinea aleasă
numai când unele ard
celelalte le iau locul
în noi și pe grătar
oriunde ar putea fi depozitate
săruturile au ars
trebuie să trecem
spre o mână – un deget
sau nu știu
ca să ardem cu totul
până izbutește realitatea
surdo-mută să ne ajungă
și să se pună în loc
de creier și să ne consume
ordinea pe îndelete
ca să rămânem acolo și
să privim pierduți
dintr-o cămașă de forță
a ultimului spital
care spune la revedere
încercărilor de a săruta
ori de atingere
a ceva ce te poate
ghida în afara non-gândirii
în lumea aranjamentelor
noastre și a săruturilor
arse pe plită alături
de ceai de iasomie
care par o alternativă
acceptabilă
ospiciului nr. 8
din colțul vesel
al orașului nostru
din scrum și lipici
care ne ține și ființa
în loc
