Regina Morţii

III

   Cad şi ma ridic neîncetat... Oare înca sunt eu sau m-am schimbat, lumea în care trăiesc este o iluzie rupta din propria mine? Îmi este din ce în ce mai greu să respir, dar vreau sa lupt, vreau sa trăiesc.

  Poate aşa li se întamplă tuturor adolescenţilor la un moment dat, dupa ce mantia copilăriei s-a sfărâmat.

   Simt cum ma cufund într-o furie diabolica, parca izvoraşte dintr-o parte străina a minţii mele. Îmi ţin ochii strânşi ca sa nu o vad pe Ea.

   Ea se apropie, îi simt greutatea aşezându-se pe corpul meu. Poate e doar imaginaţia mea, poate visez. Dacă nu îmi voi controla furia probabil mă va omorâ.

  Creatura îşi înfige ghearele sale în pielea mea moale şi calda. Simt cum ma rup in bucăţi, cum fragilitatea corpului meu e supusă la durere. Îmi intra pe sub piele vrând să-mi distrugă puritatea.

   În mod ciudat nu simt frică, ci o ură intensă. Ea mi-a fost sortită să ma omoare, dar eu voi face tot posibilul sa o distrug înainte de a mi putrezi oasele sub farmece necurate.

- Pregătește-te să mori în chinuri, ferițo! Mă voi înfructa din carnea și sângele tău curat..
- Nu o să mă învingi niciodată, nu îmi e frica de tine(am spus deschizându-mi ochii și privind-o cu ură)

Privirea Ei ma despică în mii de părți, dar totodată simțeam ca poarta un aer familiar. Mâna sa osoasă îmi mângâia obrazul cu regret. A sos din mantia sa neagra un pumnal de cristal decorat cu pietre prețioase și ma împuns cu el drept în inima..

Simțeam cum viata mi se goleste din trup, iar eu devin doar o bucata de carne acoperita de vise...