BEING IN TWO WORLDS

C.1~

Intru pe o alee si mi las buggy ul parcat,  ma dau jos si incerc sa nu fac mare zgomot, cu toate ca motorul masinii a atras atentia umblatorilor, stiu ca ochi mei ma pot ajuta insa doamna doctor Lena mi a spus ca mi poate cauza.

*** in laboratorul doctorei Lena,  in urma cu 3 luni***

D. Lena:-ti am analizat bine sangele vad cu totul si cu totul ceva complet diferit cu sangele normal...
   Este clar ca viteza ta este mult mai mare si puterea de asemenea,  insa ma tem ca acestea devin din ce in ce mai puternice Crane....

-nu se poate sa fi trecut deja de prag ,nici macar nu am inceput sa beau sange sau ceva.

D. Lena:-nici vorva Crane,  am gasit un tratament care te poate tine pe loc o vreme,  trebuie sa iei aceste capsule in fiecare dimineata,  dar niciodata mai mult,  doar cand ai o criza si nici atunci decat daca vezi transformari ziua.

-si noapteaa??  Noaptea... Ar trebui sa fiu un monstru e ceva normal?

D. Lena :-iei masuri cum ai luat si pana acum , inca nu am gasitt un antidot Crane,  asta trebuie sa intelegi,  incerc din rasputeri.

-imi pare rau ca am tipat ,insa...

D. Lena :-promite mi ca iei tratamentul,  iar daca transformari si crize apar din ce in ce mai mult ziua,  vino inapoi in Haran imediat.

*****inapoi in centru (prezent) *****

Fac putina "curatenie" prin jurul cazinoului. Observ ca usa este incuiata si ma catar pana la etajul 2 acolo unde o fereastra era deschisa.
Ma uit in jur, chiar cobor la parterul cladirii si nici urma de vreun umblator.

-pare a fi o zona libera,  insa nu vad generatorul pentru lumina uv, la nicio intrare.  Poate ma insel.

Intru in barul cazinoului si iau bautura de pe rafturi apoi conor si in beci si mai iau. Din cate stiu la ferma lui Jasir au mai aparut supravietuitori asa ca ar fi bine sa iau ceva paturi si perne sunt sigur ca mai gasesc si alte chestii folositoare... In cautarile mele observ urme de noroi lasate pe scari,  nu foarte vizibioe,  dar pot spune ca sunt proaspete.
  Urmarind acele urme ajung intr un turn inchis,  deschid usa si o camaruta foarte bine aranjata vad in fata ochilor.  Un loc de dormit era aranjat langa unul din peretii camerei,  erau flori, iar pamantul lor era umed, nici vorba sa fi fost vorba decat de umezeala camerei,  erau chiar si lumanari ceea ce pareau fi recent stinse,  ceara lor fiind inca moale si calda.

-hmm,  pana si provizii de mancare... Oricum,  nu ar fi ok sa le iau.
Dar nu am vazut sa mai fi foat cineva prin centru de ceva timp.... Ar trebui sa plec oricum soarele va apune in orice moment.

Imi pun ghiozdanul in spate si o iau din loc.

In scurt timp ajung la barul lui Jasir,  imi parchez masina. Afara este deja intuneric  ,insa vad cum mult mai multa lume venea de afara, in zona sigura.
  Intru in bar,  foarte multa lume, nu exact pe placul meu ,dar n am putut sa fiu asa salbatic sa nu vin. Si asa dupa ce virusul a evoluat in mine si am devenit jumatate Volatile am decis sa ma mut in cladirea turn , la capatul fermei lui Jasir,  stiind ca unora le este frica.

Jasir:-heii baiete,  ce stai asa si te uiti in gol?  Vino pune astea in camera de acolo si ia ti si tu ceva de baut,  hai hai.
Imi iau o sticla de bere si ma pun intr un colt la masa. Am observat ca nu doar cei de la aceasta ferma sunt aici ,mult mai multe persoane se afla astazi la bar.

Doi pustani se hlizesc intr un colt uitandu se la mine, nu fac nimic decat sa mi intorc capul.
  -Normal ca rad ce idiot ca tine,  Crane, ar puteapurta ochelari de soare, noaptea intr un bar? Hmpff.

Jasir imi facea semne ca este fericit ca i am adus casete noi cu muzica,  stiu ca nu toate vir merge dar ma bucur ca e asa entuziasmat. Ma bucur... Seara asta pare asa normala,  lumea ,danseaza, mananca si rade, parca timpul s a oprit, parca totul e normal ca inainte. 

Imediat rasul mi se sterge de pe fata cand vad ca cei doi pustani se apropie de mine.

-Ce?

P1:-auzi imprumuta mi si mie ochelarii tai,  ma cam bate becul ala in ochi
-pleaca de aici nu am chef de glumele tale
P2:-ohhh, e si dur tataie
-ppfft,  tataie? 
P2:-ataa timp cat te am vazut doar cu ochelarii astia, da zici ca esti tataie
P1:- hei cand ti am zis sa mi dai ochelarii,  nu te am rugat,  te am avertizat

Il vad pe Breken (cel mai bun prieten care a venit cu mine din Haran) cum iese din bucatarie si vine inspre noi.

Breken:-hei,hei ce treaba aveti voi aici??!

P2:-tsk,  hai sa plecam...
P1:-hmmpf

Breken le face putin vant, insa unul din pusti apuca sa mi smulga ochelarii,  iar eu ma uit la el, neezitand si ne inchizand ochii...

P2:-whoaaa.....
P1:-frate ce s ochii aiaaa
P2:-hai -hai sa plecam de aici...
Breken :- nu asa usor,  lasati ma sa va prezin pe cineva.

Si asa Breken a plecat cu ei la Jasir...

-ce seara...
Breken:dap,  destul de dezordine,  insa parca e frumos ce se intampla acum,  parca lumea a uitat ce e afara si s a intors la obiceiurile de de mult .
-ha,  da... Hei am luat astea de la cazino...
Breken:-whoooo,  astea erau cele mai scumpe tigari,  ha!
-hai afara...

Iesim si ne punem langa poarta de la intrarea principala in zona de siguranta, prin gardul de plasa puteai iar sa ti dai seama ca lucrurile nu sunt normale din nou si ca te afli in acelasi cosmar care nu pare a se termina.

Breken:-heei,  um stii fata aia cu care tot ma intalneam
-Elen,  sau cam asa ceva?
Breken:-da,  Elen...  Ne am mutat impreuna de o luna,  de cand tatal ei a murit....
-Ah,  foarte bine,  ar fi stat singura,  mult mai bine,  decat sa stai cu Jasir,  huh . Am spus razand
Breken:-hahaha,  da!  Voiam sa ti zic tie primul,  Elen este gravida in 2 saptamani,  a fost la doctorul Ray si i a confirmat tot.
-Ohhh,  omule vino aici, felicitari... Spun razand si il iau in brate...
Breken:-iar daca esti de acord daca e baiat o sa i pun numele Rahim,  sau daca e fata,  Jade...
-ahh.... Amintiri huh...

Jade a fost cea care m a salvat de la moarte de doua ori,  prima data cand am intrat in Haran, iar a doua oara can a trebuit sa si sacrifice viata pentru a mea,  iar Rahim a fost fratele ei mai mic,  n am ajuns la timp ca sa l salvez si s a transformat,  n am putut sa ma iert pentru aceea chestie,  mi a fost bun prieten , ca un frate,  iar pentru Breken el a fost ca un fiu.