Lacrimi

Theodor

Râsul insuportabil al surorii mele ma scoate din sărite, cred ca deja rade de 10 minute si pare ca nu se mai opreste. Nu am auzit-o niciodată sa rada atat de mult, de tare si de enervant. Imi vine sa zbor pe scări in jos doar sa ii acopăr gura, dar nu vreau sa ma dau jos din pat. Imi închid ochii in speranta ca o sa mai adorm puțin, dar jur ca deja exagerează, râsul ei imi zgarie timpanele. Dacă a adus vreun băiat în casa, ii bat cap in cap. Ma dau jos din pat cu regret inimaginabil, imi privesc hainele aruncate pe jos si ma gandesc ca daca a adus un băiat acasa nu o sa fie prea încântat să vadă un alt tip in boxeri care se plimba pe aici, poate o sa ma prefac ca sunt iubitul ei sau mai rau, soțul. O invat minte sa nu ma mai trezească asa devreme. Cobor scările leneș si cand ajung in sufragerie, ma prefac ca este perfect normal sa fac asta.
-Iubit...Nu apuc sa imi termin frază ca două țipete ascutite de femeie ma fac sa imi întorc capul spre sursă. Vee este extrem de nervoasă si ma priveste de parcă e pe cale să explodeze, iar cealaltă fata este rosie ca hainele lui Moș Crăciun si priveste speriată oriunde, dar nu in spre mine. Aparent nu a adus un băiat, la naiba..
O perna imi lovește cu putere fata, iar țipătul nervos imi lovește urechile.
-Esti nebun?! Vocea ei suna mai rau decat a mamei cand fac urme dupa ce a spălat pe jos sau cand imi bag degetele in crema prăjiturilor ei. E de rau....privirea surori mele se întoarce rusinata spre fata cealaltă care inca nu priveste înspre mine.
-Katrina, imi pare rau ca trebuie sa il cunosti asa pe nesimțitul meu frate, care nu are bunul simt de a purta macar o pereche de pantaloni stiind ca locuieste cu două femei. Vocea ei devine tot mai dura cu fiecare cuvânt.
-Nesimțitul a fost trezit din somnul lui de frumusețe și este puțin supărat pe sora lui, care rade ca disperată cand eu vreau sa dorm.
-E ora trei, nu am făcut nimic ilegal prin a rade in propria casă la o ora in care tu nu ar trebui să dormi inca sau deja. Acum pleca si imbraca-te, până nu imi sperii mai tare prietena.
Oftez învins si plec, la fel de leneș cum am coborât, în sus pe scări cu scopul de a ma îmbracă. După ce consider ca sunt suficient de decent sa merg jos, ma hotărăsc ca ar trebui să mănânc ceva daca tot sunt treaz. Cobor din nou scările si merg direct spre bucătărie, fără să privesc spre locul în care mai devreme stăteau cele două fete. Cu cat ma apropii mai tare de bucătărie, cu atât mirosul inconfundabil de clătite imi răsfață nările. Inchid ochii lasandu-ma îndrumat de mirosul divin si cand ajung in bucătărie ma trezesc vorbind:
-Miroase atat de bine!...
-Pune-ti pofta in cui! Nu sunt pentru tine, sunt pentru a-mi cere scuze Katrinei pentru aparitia ta! Nesimțitule!
Oftez trist, nu am chef sa ma cert cu ea sau sa ne batem asa ca o sa o rog până imi da si mie clătite.
-Veee, sora mea scumpă și mult iubita, te rog din sufletul meu mic de frate badaran si nesimtit, ai milă de burtica mea si lasa-ma sa mănânc cu voi. Fac orice, promit!
-Orice? Bine, dar azi faci orice vreau eu!
E prea tarziu sa imi para rau de ce am spus asa ca ma bucur ca nu trebuie sa insist mai mult si ma asez lângă fata pe care din cate am inteles o cheamă Katrina. Tresare surprinsă de gestul meu si observ cum obrajii i se colorează intr-un rosu abia sesizabil, e...drăguț. Probabil e inca jenată de faptul că am umblat dezbrăcat prin casa...Imi întind mana spre ea și ii zâmbet cu scopul de a destinge atmosfera.
-Theodor, imi pare bine sa te cunosc!
-Katrina, vocea ei e atat de..calda, de placuta. Si mie imi pare sa te cunosc, adică Bine, imi pare bine sa te cunosc! Se inroseste atat de tare inca mi-e teama ca o sa explodeze, incerc sa ma abțin să nu rad, dar tot imi scapa un mic chicot printre buze, e asa de drăguță. Palma ce imi lovește puternic ceafa ma readuce cu picioarele pe pământ, mai bine spus cu totul, nu stiam ca Vee are atâta forța. Am fost periculos de aproape sa dau cu capul de gresie, dar m-am oprit, sprijinindu-ma in mâini.
- In primul rând, nu te mai da la prietena mea, în al doilea, ala e locul meu si pe lângă asta nu mai fi asa nesimtit. Vocea ei suna dura si putin amuzată, cred ca nici ea nu se aștepta să cad. Ma ridic usor fără să spun nimic, ma asez in fata farfuriei care sper ca e a mea si incep sa mănânc. Nu comentează nimic, deci e farfuria mea.
După ce am mâncat, timp în care eu nu am spus nimic, iar fetele au vorbit despre un tip "super drăguț, politicos si destept" care este in clasa cu mine, e un porc, prost si needucat, Vee a spus că vrea sa meargă la cumpărături, Katrina nu era prea încântată de idee spunand ca e prea mult de mers, dar eu am promis ca fac orice si pentru masina mea nu e mult de mers, iar Vanessa stie asta. Asa ca o sa fie o super dupa amiaza între fete la cumpărături, dar clatitele alea merita. Vee se ridică prima si trage lângă Katrina...un scaun cu rotile, o ajuta pe fata sa se ridice de la masa si sa se aseze pe scaunul care, aparent, este al ei. Eu..privesc scena mut de uimire.
- Nu te holba, pampalaule, deschide usa! Vanessa ma priveste mustrător, de parcă e perfect normal ce sa intamplat si eu sunt nebun.
Ma grăbesc să le deschid usa si pe a cea de la intrare si ma duc dupa masina, spunandu-le să mă aștepte in fata, pe alee.
Suntem deja de prea mult timp aici, ma dor toate si simt ca daca imi mai pune o singura pungă in brate o sa mor. Imi repet in gand ca acele clătite au meritat, dar nu ma ajuta, Vanessa se plimba ca o descreierata pe aici, în timp ce Katrina sta acum lângă mine, fiind si ea prea obosită sa imi urmărească sora nebună. Ma gandesc sa o las aici, sa plec cu prietena ei si sa o las sa vina cu autobuzul, dar mi-e frică să nu ma omoare dupa.
-O poti convinge tu ca e suficient? Vocea mea suna atat de rugător încât nici eu nu m-as putea refuza.
-Si..sigur! Roseata ii cuprinde din nou obrajii si se îndepărtează usor de mine mergând spre uraganul cumpărăturilor. Sunt prea departe ca sa aud ce vorbesc, dar dupa puțin timp Vee aprobă si pornesc împreună spre mine.
-Katrina e obosită, sa mergem acasa! Asta a sunat ca un ordin, unul la care sunt mai mult decât bucuros sa ma supun. Ii zâmbesc mulțumitor micuței si ne îndreptăm impreuna spre masina.
Dupa ce am pornit am intrebat daca Katrina vrea sa o las acasa la ea, dar Vee mai ca nu mi-a sărit în cap spunanadu-mi ca doarme la noi de parcă ar fii cel mai evident lucru de pe planeta si ca din nou eu sunt cel ce nu intelege nimic. După asta nu am mai spus nimic, le-am lăsat pe ele sa vorbeasca din nou despre baiatul ala perfect, abtinandu-ma sa nu rad sau sa le spun ca este un prost. Katrina nu vorbește foarte mult, o aprobă câteodată pe Vee la care nu ii mai tace gura si ridică din umeri cand o întreabă cate ceva. Chiar dacă nu pare, este foarte implicată în discutie, părând să o inteleaga perfect pe nebună mea sora. Cat timp am ascultat discuția lor, drumul a fost parcurs rapid si am ajuns inapoi acasa, unde le-am ajutat sa care cumpărăturile in casa. Voiam să merg sus, sa fac un dus, dar Vee mi-a spus sa merg sa mănânc cu ele pentru ca a comandat pizza si o sa ajunga imediat. Nu înțelesesem pe moment de ce a comandat pizza, cand ei ii place sa gătească, dar cand a ajuns si m-am oferit eu sa merg sa deschid, încercând să fiu un gentleman, iar ea nu ma lasat insistînd sa deschida ea, mi-am dat seama ca "baiatul perfect" lucrează deoarece părinții lui nu ii mai dau bani pentru ca avusese probleme cu poliția. Sa o vad pe Vee fastacindu-se rușinată e ca un cadou de Crăciun pentru mine, nu imi pot dori nimic mai mult, e atat de amuzantă. O urmez până la usa doar ca sa savurez mai mult momentele astea, dar cand vad ca nesimțitul ala ii sopteste ceva in timp ce ii mângâie obrazul, coborând înspre gât și apropriindu-se usor de fata ei, marai nervos. Se retrage speriat, mi-am dat seama ca nu stie ca sunt fratele ei. Il privesc nervos, dandu-i de înțeles că nu ar trebui să mai facă asta niciodată.Vanessa sta nemișcată, cred ca e surprinsă de faptul că m-am enervat. Tipul isi ia banii si pleaca, iar sora mea închide usa încet Si se întoarce spre mine fiind..speriată. M-am calmat automat cand am vazut-o, crezând că eu am speriat-o. Cand incepe sa plângă, un jungi de vinovăție imi străpunge pieptul, dar cand arunca pizza jos si fuge spre mine pentru a ma lua in brațe, imi dau seama ca nu eu sunt vinovat, ci nebunul ala. Ii raspund la îmbrățișare si o sarut usor pe creștet.
-Vee? Vocea Katrinei abia se aude, sunând ca o intrebare. Ma întorc primul spre ea, pare îngrijorată, ma intreaba din priviri ce sa intamplat. În raspund printr-un zâmbet slab, transmitandu-i ca totul e in regula, pare ca intelege ce vreau sa ii spun si se relaxează puțin. Vanessa isi ridica capul din bratele mele, imi da drumul si pleaca spre micuța ce așteaptă in usa de la bucătărie. Ma gandesc ca ar trebui să le las sa aiba o discuție între fete, asa ca iau o pizza si urc in camera mea.
După ce termin de mâncat, vreau sa merg sa fac un dus pe care am asteptat toata ziua sa il fac, dar o bătaie in usa ma opreste. Ma intreb oftand obosit spre usa. Nu apuc sa deschid usa cu totul ca Vanessa intră în camera si ma priveste cu ochii ei de cățelus plouat, știind că nu pot sa refeuz nimic cand ma priveste asa. Imi ridic puțin bărbia ca un îndemn spre a-mi spune ce vrea.
-Theo, stiii...patul din camera ta e mult mai mare decat al meu si nu vreau sa o pun pe Katrina sa doarmă pe jos, deci te rooog, ne lasi sa dormim in camera ta? Poti dormi la mine. Te rooog, Theo! Clipeste des si imi zâmbește slab cu scopul de a ma inmuia, as vrea sa ii spun ca nu e nevoie de asta, ca o sa le las sa doarmă la mine pentru ca a fost supărată si vreau sa zâmbească cu gura pana la urechi, dar eu nu as castiga nimic.
-Și mie ce imi iese? O intreb ranjind malefic.
- Ce vrei? Ma intreaba puțin mai dur decât ma asteptam sa o faca.
- Sa imi faci curat in camera. Nu cer prea mult, stiu, sunt ordonat, nu e prea mare mizerie, dar nu vreau sa stie ca as lasa-o sa doarmă în camera mea doar pentru ca a fost supărată.
-S-a facut! Aproape țopăie de fericire, iar mie imi scapa un zâmbet cand o vad. Vreau sa ies din camera, dar vocea ei ma opreste. Mai am nevoie de o favoare. Katrina nu poate urca scările...iar eu nu o pot ajuta....
- Bine, te ajut, dar imi rămâi datoare cu o favoare! Ma aprobă fericita, iar zâmbetul ei ma face sa nu regret decizia pe care am luat-o.
Coboram împreună scările, iar la baza lor ne așteaptă Katrina. Nu trebuie sa ii confirme nimeni faptul că am fost de acord sa doarmă la mine in camera pentru ca intelege totul din privirea surorii mele care iradiază de fericire. Imi place la ea faptul că intelege totul fără să fie necesar sa ii spui. Si imi place si faptul ca e asa micuța si drăguță, în special faptul că e atat de rușinoasă. Imi scutur capul pentru a alunga gândurile despre ea, si ii zâmbesc strâmb.
Voiam să o cat pe scări in brate, dar mi-a zis ca s-ar simti incomod sa o car "stil mireasa". Asa ca m-am lăsat ghemuit in fata ei, iar ea din nou a inteles ce voiam,fără să ii spun, si-a incolacit bratele in jurul gâtului meu si si-a lasat greutatea pe mine. Am prins-o cu brațele pe sub genunchi si am dus-o până sus, cand m-am apropiat de usa, ma gândeam cu ar trebui să o deschid, dar fiind faptul că nu o pot tine cu o mana, iar Vee a rămas jos. Parca mi-a citit gândurile și a apăsat cu mana pe clanta. Am asezat-o usor pe pat. Privea stanjenita in jur, daca ar stii ca este prima fata care a pășit aici înafară de mama si Vee, cred ca ar fi mai mult decât rusinata. O las singura spunandu-i ca merg sa aduc scaunul, ma aprobă încet și vad cum obrajii ii sunt din nou roșii.
După ce ii las si scaunul in camera, ajunge si Vanessa, le las singure si plec spre camera in care urmeaza sa dorm. Vreau sa fac dus, dar hainele mele sunt in camera, nu vreau sa le deranjez pe fete de teama sa surprind un moment ciudat între fete, asa ca merg sa iau o gura de aer.
Nu trece mult pana imi dau seama ca singurul lucru la care ma gandesc este Katrina, la fiecare gest, mișcare, zâmbet sau cuvant pe care l-a făcut sau spus azi. Nu sunt eu un psiholog sau doctor, dar până si eu pot sa imi dau seama ca...Am înnebunit. E clar, sunt nebun.

--------
Dacă ai ajuns până aici, te rooog din suflet, lasa un comentariu! Vreau sa stiu ce crezi despre acest capitol 🤗 Multumesc! ❤