Sorry is just not enough.

4 0 0
                                    

“Pixie, te rog, trebuie sa vorbesc cu tine” a spus el.

“Nu e nimic despre care sa vorbim. Am fost doar o parte din jocul tau egoist, dezgustator si fara inima.Dar e ok am trecut peste” am spus incercand sa ocolesc o discutie. Dar apparent n-am reusit.

“Nu pari ca si cum ai fi trecut peste” A zis el.

“Nu-mi pasa cum iti pare tie. Doar fi serios in acest birou, esti un sef.Crezi ca poti face asta ?”

“De ce ai parasit Colorado ?” M-a intrebat James in timp ce incerca sa ma faca sa-l privesc in ochi.”Nu din cauza mea, nu?”

“Defapt James, da, a fost vina ta.Nu ai observant ca ziua in care mi-ai frant inima a fost si ultima mea zi de scoala?” Am spus nepoliticos.”Ohh. sau erai orbit de toata lumea care te felicita ca ai distrus inima unei fete?”

“Nu am vrut s-o fac.” A spus James, incercand sa se apere.

“Atunci ce ai vrut? Recunoaste James, ca nu esti decat alt baiat egoist caruia nu-I pasa de nimeni exceptand persoana sa”

“Asta a fost prea dura, Iubii”A spus el incercand sa ma vrajeasca.”Dar sa stii arati bine cand te enervezi”

“Ohhh.. mai taci odata, si nu-mi spune ‘Iubii’”

“Te rog nu fii suparata”

“De ce n-as fi?! Te-ai jucat cu inima mea si apoi ai frant-o!Te-ai jucat cu mine doar pentru ca te-ai gandit ca era amunzant. Dar stii ceva James? Poate a fost un joc pentru tine, dar a fost real pentru mine. Te-am iubit”

“Nu ma mai iubesti acum?” m-a intrebat el aruncand-umi privirea aia care ma facea sa simt fluturasi in stomac.

“Nu” Am spus” Chiar NU te mai iubesc”

“Asta chiar doare, Pixie”

“Nu parea sa te deranjezecand eu eram cea ranita”

“Nu numai tu ai fost ranita”

“O.. da cine a mai fost? Aa da ai dreptate NIMENI.”

“Am fost si eu ranit. Dupa ce ai plecat tu m-am simtit prost. Ti-am lasat tone de mesaje, dar nu mi-ai raspuns, am fost acasa la tine, dar nu erai.Si stii ceva Pixie.? Dupa ce ai plecat am realizat ceva.. Am realizat caa.. caa…”

“Ce-ai relizat? Cat de nesuferit ai fost? “

“Nu, am realizat ca te iubesc” mi-a spus tremurand de emotie, uitandu-se la mine cu acei ochii. Si tot la ca ma puteam gandii era: SI IAR O LUAM DE LA CAPAT.

“Pai si ai cam intarziat cu asta”I-am marturisit. “Nu te mai iubesc”

“Dar eu te-am iubit in ultimii trei ani, nu m-am oprit niciodata din a te iubi, si stiu ca inca.. ma iubesti”In timp ce a spus asta, eu incercam sa ma ascund intre harti ca sa nu-mi vada ochi lacrimand.

“Defapt James, te inseli. Nu te iubesc. Ai avut o sansa si ai ratat-o.”Trebuie sa recunosc sunt o mincinoasa destul de buna cand vreau.

“Iti pot demonstra ca te iubesc, Pixie”James s-a apropiat si s-a asezat langa mine in timp ce eu mi-am incrucisat bratele dusmanos.

“Dar nu vreau si nu am nevoie de dovada ta” Am spus “Nu ma voi mai indragostii de tine iar.”

“Poate ar trebuii..”Mi-a spus incetisor. “Daca ai incerca”Si eu m-am intors furioasa.

“Ce parte nu intelegi?! Nu te voi mai lasa in viata mea! Niciodata! Acum lasa-ma in pace si nu cauza o scena.Toata lumea stie, in aceasta cladire tu esti managerul si eu sunt asistenta ta.Deci poti sa termini cu toata drama, pentru ca stiu sigur ca nu va mai functiona a doua oara.”

“Pixie, esti asa.. diferita” A remarcat el venind incetisor spre mine in timp ce eu incercam sa-l evit.

“Pai asta e din cauza ta, James, asta e ce ai facut din mine”

“Imi  pare rau, ok? Am fost un idiot.Am gresit. Nu trebuia sa ma joc cu tine asa”

“Ce ? O singura scuza stupida si eu ar trebuii sa te iert?! Nu ai nicio idee cat de mult am suferit, James.”

“Stiu, si imi pare rau, Imi pare foarte rau. Te rog iarta-ma !”

“Nu mai spune asta” Am zis nervoasa.”Nu pot—stai – Nu te Voi…. Ierta. Niciodata! Deci uita despre asta. Nu te mai iubesc.”

“Serios? Si atunci de ce inca porti asta.“ A zis el luandu-mi mana si aratand spre bratara. Ma simteam asa de bine, el tinandu-ma de mana.Dar nu se va intampla iar. Nu o sa-l las sa ma faca o proasta asa ca mi-am tras mana desi sentimentul era placut.

“Pixie, te rog..”

“James? Putem doar sa ne apucam de treaba ? Echipa de crcetare de la marketing a trimis astea sa te uiti peste ele.Spune-mi cand ai terminat ca sa le pot trimite inapoi pentru tine.”

“Si tu?” A intrebat el.”Tu ce o sa faci?”

“Eu o sa o ajut pe Doamna Mitchell sa impacheteze deci pot s-o dau afara din aceasta cladire cat mai repede posibil” Am raspuns. Un zambet mic i-a aparut pe fata.

“Chiar asa de rau , huh?”

“Da” Am zis. “Dar nu pot spune ca tu esti mai bun de atat.”

In sfarsit ziua s-a terminat.Eram determinata sa-l ignor pe James chiar daca m-ar costa viata.Mi-am petrecut toataziua ignorandu-l, deci inseamna ca a trebuit sa impachetez toate lucrurile doamnei Mitchell.Chiar daca era tentant sa le trantesc pe toate in cutii si dupa sa le arunc pe geam ca sa poata cadea 21 de etaje.  N-am facut-o.

Ea a plecat pe la 6 jumatate, Dar eu am mai stat acolo un timp.Mi-am lasat geanta in biroul lui James, deci am vrut ca el sa pleca inainte sa intru eu.Pe la opt si jumatate, cum nu mai puteam auzi nici un sunet, m-am decis sa ma duc sa-mi iau geanta. Cand am intrat mi-am luat geanta si am observant ca James statea inca la biroul lui.

“M-ai esti aici, Pixie?E aproape 8 jumatate.. Wow ar trebui sa fii dependenta de munca”

“As putea spune acelasi lucru despre tine” Am ripostat “De ce esti inca aici?”

“Ma intrebam unde esti” A spus el incetisor.

“Nu incepe cu mine James. Am avut o zi lunga”

“Okay scuze” Mi-a zambit el. “Deci vrei sa te conduc acasa?” El doar vroia sa afle unde stau ca sa-mi trimita flori si lucruri de genul asta.Ce plan malefic.

“Nu, sunt bine.Nu e nevoie ca tu sa-mi stii adresa” El a izbucnit in ras.

“La asta te gandesti tu?” A spus el.

“Stiu ca asta e motivul” Am spus stand langa usa.

“Am vrut doar sa fiu de treaba” A zis el cu un zambet iritant.

“Pai nu mai fi”Am raspuns eu vazand ca sa ridicat gata sa plece.

“Pleci?” l-am intrebat.

“Umm da” A raspuns el. “Ce te asteptai sa dorm in acest birou?”

“Ohh taci din gura Beadels.”Am comentat eu rapid facndu-l sa rada.”Poti sa pleci primul.”

“De ce ?” M-a intrebat el, dar eu nu i-am raspuns. Nici n-a fost nevoie.El a inceput sa rada din nou zicand: “Ce? Crezi ca o sa te urmaresc pana acasa?”

“Doar pleaca” Am zis eu pe un ton nervos.

“Daca ma gandesc mai bine cred ca voi sta aici” a spus el asezand-use din nou pe scaunul lui in timp ce m-am sprijinit de perete.

“Doar pleca.” Am raspuns” Defapt stii ce .. voi sta aici pana vei pleca.”

“Iar eu voi sta aici pana vei pleca tu” A spus el zambindu-mi. Si stand acolo rabdarea mea se cam pierdea.

“Pai bine pentru tine ca eu pot sa fac asta toata noaptea.” Am spus incercand sa par puternica.

“Bun” A zis el competitiv.

“Bine”Am raspuns eu.

Oare cine va ceda primul ?! Am un sentiment oribil ca eu voi fii aceea.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 27, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Here we go againUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum