sappho and erinna

"În grădina viselor"

Nu era o metaforă.Acea grădină iți dădea impresia că te afli într-o dimensiune paralelă, diametral opusă de intrare cealaltă a casei unde se găsea o capitală mohorâtă, marcată de Revoluția industrială.Trandafirii erau de toate mărimile și culorile, bătaia vântului dobora petalele uscate, mirosul emanat era divin, totul era colorat și viu.În mijlocul grădinii se afla o masă rotundă și mică, cu două scaune.Doamna deja mă aștepta.

-Bună dimineața, luați loc!mă indeamnă ea.Sper că ați avut o noapte liniștită.Doriți să mâncați ceva anume?
-Bună dimineața!Nu am să mănânc nimic, vreau doar să vă felicit pentru realizarea acestei grădini.Se poate să rup un trandafir?
-Sunt trandafiri de Damasc, de mare valoare materială, cât și sentimentală, mi-a luat mult să îi înmulțesc, dar puteți rupe unul, cadou de la mine.

Amândouă ne ridicăm să căutăm trandafirul perfect.Privirea mea cade spre un însemn scris în greacă deasupra ușii.

-Se traduce "În grădina viselor", este numele unui poem al poetei Sappho, mă luminează ea.
-Chiar este o grădină a viselor.Nu aș mai pleca de aici.
-Dar de ce ar trebui să plecați?
-Îmi continui drumul, încerc să ajung pe malul celălalt al Tamisei pentru a vizita o bibliotecă.
-După aceea vă continuați călătoria?
-A, nu, mă întorc 'acasă'.
-Locuiți în Londra pentru moment?Minunat, vă pot prezenta orașul.

După câteva minute de liniște, Irene mă întreabă de ce am rămas peste noapte întrucât nu se întunecase total.
-Avem felinare pe străzi, nu aveați de ce să vă speriați.
-Așa este, dar recunosc că am o oarecare teamă în a nu mă întâlni cu știți voi cine.
-Nu știu la ce vă referiți.
-Jack Spintecatorul?
-Nu am auzit de acest domn, e ceva hoț?

Sper că nu tocmai am dezvăluit numele unui criminal care încă nu a început să omoare.

-Umm, am auzit că un ucigaș umblă pe străzile astea.
-Chiar nu am auzit de el, hmm, poate a vrut cineva să vă sperie.
-Da, poate așa e, încercând să mint cât de bine pot.Nu mai contează acum, dacă nu intram la dumneavoastră nu mai vedeam tabloul acela superb, nici această grădină, și nici nu vă întâlneam pe dumneavoastră.Înainte să plec, nu v-am întrebat cum se cheamă tabloul.
-Sappho and Erinna in a garden at Mytilene. Sunt bucuroasă că v-ați simțit bine, sper să mai treceți pe aici.

Ieșim din grădină cu un buchet imens de trandafiri.

-Așteptați să îi pun într-un coș.

Mai dau o privire salonului, pe un dulap observ o fotografie, era puțin prăfuită.Cu cât mă apropii de ea văd tot felul de rame goale sau care protejează poze rupte, neclare.Iau în mână fotografia și o șterg, oare este patroana?Nu aș fi surprinsă pentru că femeia chiar nu este o damă obișnuită și sigur ascunde ceva, dar va trebui să aștept până mă întorc acasă și să pot căuta in arhivă.Întorc rama și scrie pe spate cu roșu Briar Rose.Ce înseamnă asta, pierd din vedere ceva?

-Uitați florile, să vă amintească de mine.

Reușesc să las poza din mână.

-Fascinante ca dumneavoastră.Mult noroc cu afacerea și să ne vedem cu bine.
-Multă sănătate, madam Hedy.Sper să apar in cărțile dumneavoastră, să mă descrieți ca având ochi albaștri.
Briar Rose

Londra nu m-a uimit prin arhitectură sau peisaje, nu, Londra m-a fascinat grație acelei doamne.Londra este Irene, Irene este Londra.

Drumul nu mai pare la fel, mă gândesc doar la ea, sper să o mai pot vizita.Gândurile mele sunt întrerupte de vederea galeriei Tate, ar fi o idee bună să pot vedea și eu tabloul original.

Galeria era ascunsă, probabil numai un cunoscător știa de ea.Dar acum nu mai era atât de misterioasă deoarece era forfota mare.Ce se întâmplase?

Am rămas șocată când am aflat că toată această gălăgie se datora furtului unui tablou...acela de pe peretele salonului.

Bănuisem că ea nu este ceea ce pare.