Imperfect

Epilog

Mereu mă tot întreb ce aș fi făcut dacă aș fi știut dinainte ce avea să se întâmple. Uneori stau pur și simplu în pat privind tavanul din camera pe care o am în complexul lui Marucho și mă întreb dacă aș mai fi aici. Mă întreb dacă mama și tata nu ar fi dispărut în acea zi eu aș mai sta în acest loc ajutând Rezistența Bakugan. Chiar dacă Wolf îmi tot repetă că nu e vina mea – că nu au dispărut din vina mea – eu simt că se înșală. Aș fi putut să îi ajut, aș fi putut să lupt alătur de ei, dar eu am stat acolo privind cum acea mascată îmi răpește părinții.

~ Luptă alături de noi, dacă vrei să îți revezi părinții... și dacă vrei ca restul să fie bine.

Atât a rămas în urma acelei lupte împreună cu un râs care îmi provoacă coșmaruri. Un bilet de hartie pe care îl port mereu în buzunar și pe care acum îl învârt pe degete. Alexis. Pentru el lupt acum, pentru el m-am alăturat rezistenței. În acea zi mi-am jurat să nu las pe nimeni să îmi mai rănească familia orice preț ar trebui să plătesc, dar am eșuat în al proteja pe fratele meu. E inconștient de prea mult timp și eu simt că mi-am încălcat promisiunea.

— Ce ai de gând să faci?

— Orice, Wolf, aș face orice doar ca familia mea să nu mai sufere. i-am zis bakuganului în timp ce îmi îndesam bilețelul în buzunarul hanoracului.

Trebuia să mă văd cu Leo, Celestine, Elias, Sarah, Zaria, Layla, Jane și Misako în vreo douăzeci de minute, numai bine ca să îi fac o vizită cuiva.

*

M-am așezat pe un scaun privindu-l pe Alexis. Și fără să mă gândesc i-am spus tot, i-am spus povestea mea. I-am zis despre Darcy, despre cum l-am cunoscut pe Wolf, despre luptele ilegale și cele avute cu bakuganii sălbatici, despre Zo și de cum ne foloseam una pe alta, despre faptul că exploram tunelurile, despre L.R. și sărutul cu Lucas... I-am zis că am fost acolo când mama și tata au fost răpiți și nu am făcut nimic. I-am zis tot.

— Dacă aș fi ajuns la timp în acea zi tu nu erai în starea asta, mi-am promis că te voi proteja și am dat greși. Scuze... am șoptit în timp ce mă ridicam. Îți promit că de acum nimeni nu v-a mai suferi din vina mea, îți promit!

Am ieșit pe ușă și mi-am îndreptat pașii spre scări. Voi lupta. Nu știu dacă voi putea, nu știu dacă voi reuși, dar voi încerca. Pentru prima dată în viața mea nu îmi mai pasă dacă voi face un lucru perfect sau nu.

— Wolf?

— Ce e?

— Știi că am zis că îi voi proteja?

— Da?

— De data asta prefer să nu mă ajuți. Nu aș accepta să te pierd cum nu accept să îi pierd nici pe ei. Nu știu dacă merită să te joci cu întunericul, dar uneori trebuie să te plimbi prin întuneric ca să ajungi să ieși la lumină. i-am zis ultima parte în șoaptă în timp ce mergeam spre ceilalți.

Poate nu voi reuși să îi protejez pe toți, poate le voi trăda încrederea, poate voi ajunge să mă trădez chiar și pe mine, dar mereu am fost imperfectă. Mereu am fost cum nu ar fi trebuit să fiu și nu am de gând să mă schimb acum.

Kathryn încheiat!

-------

Și asta a fost ultimul capitol, sper că v-a plăcut cartea mea.

-BlueAngel_ sper din suflet că ți-a plăcut și sper că ți-am fost de ajutor și nu te-am încurcat prea tare cu cartea asta. ^•^

Bye!