Imperfect

Capitolul 12.

După un duș pe repede înainte și după ce mi-am schimbat hainele și am mascat pe cât posibil vânătăile și zgârieturile – sunt sigură că dacă aș fi apărut cu mâinile și picioarele pune de zgârieturi și vânătăi Alexis s-ar fi panicat și m-ai mult ca sigur aș fi sfârșit spunându-i tot și nu am de gând să îi zic nimic, cel puțin nu acum – eram gata de plecare. Cu bilețelul în buzunar și Wolf pe umăr destinația mea ea clară: Pământul. Mi-am rulat covorul și cu privirea am găsit însemnul coroanei, v-a fi o căzătură de la vreo 5 metri, apoi v-a trebui să ies pe hol. Sala în care era construit generatorul portalului era în aripa de Est, aceasta fiind o aripă nou de unde rezultă că nu am un tunel exact până acolo.

— Să o facem!

Am apăsat cu piciorul însemnul coroanei, iar când podeaua s-a glisat în jos eu mi-am strâns picioarele la piept și m-am rostogolit la impactul cu solul. Mi-am dat gluga jos din cap și am sărit în picioare urmând tunelul secundar până am ajuns în cel principal și am reușit să ies în spatele tapițeriei.

Nici nu mă gândeam să merg încet și calculat până în aripa de Est. Nici gând! Aveam de gând să ajung pe Pământ și să îl găsesc pe Alexis și asta cât mai repede. Am început să sprintez pe hol luând curbele la limită și ocolind la și mai limită gardienii care începeau să strige la mine. Am ajuns în aripa de Est și respectiv până am ajuns în sala generatorului nici nu m-am oprit din fugit.

Am închis ușa în urma mea și am încuiat-o. În timp ce gardienii încercau să deschidă ușa eu priveam panoul de control care se presupunea că trebuie să mă ajute să deschid un portal spre Pământ.

— Unde e nenorocitul de buton pe care scrie start!? Sfântă Sferă Sacră dă să fie ăsta! am apăsat pe un buton verde fix înainte ca ușa de la intrare să scoată un zgomot ascuțit semn că v-a ceda peste puțin timp.

Când am văzut că portalul se activează am selectat o coordonată la întâmplare – important era să plec de pe Gundalia nu și unde ajung. Am ridicat deasupra capului un scaun și l-am aruncat în panoul de control fix înainte ca ușa să cedeze iar gardienii să intre în cameră.

— Scuze băieți, dar eu cam trebuie să plec. Vedeți voi, dacă mai rămân caleașca mi se transformă în dovleac și chiar nu vreau asta.

L-am prins pe Wolf în pumn și am sărit în portal cu câteva secunde înainte să se închidă. Când lumina care anunța că mă apropii de destinație a început să se amplifice am început să îmi spun o rugăciune. Dacă ajungeam pe Nitia îl cautam pe Leo sau o cautam pe Celestine și speram că unul dintre ei mă v-a ajuta să ajung pe Pământ, dacă ajungeam pe Vestal aveam probleme fiindcă nu cunoșteam pe nimeni de acolo și să găsesc un portal ar fi fost destul de dificil, iar dacă aterizam pe Vestroia atunci chiar am dat de dracu' cum nu am mai dar în toată viața mea.

Când am simțit cum vântul trece pe lângă mine cu viteză și pământul se apropie cu și mai mare viteză am început să îmi spun toate rugăciunile pe care le știam și să sper că norocul nu mi s-a terminat. Impactul nu a fost unul atât de dureros pe cât aș fi crezut, iarba atenuînd puțin căzătura.

*

Ce mai zi! Pot spune cu mâna pe inimă că a fost una din cele mai stresante și grele zi din viața mea. Mai întâi am sărutat un băiat pe care îl disprețuiesc și îl urăsc din toată inima, apoi m-am certat cu cea mai bună prietenă în final având o luptă cu ea, apoi am dezamăgit două persoane la care până azi nu am realizat că țin mai mult decât la mine. Iar cireașa de pe tort a venit în momentul în care mi-am văzut părinții răpiți. Deci ce pot spune, declar această zi una minunată!