*Perspectiva lui Zayn*
Aruncam grabit hainele din dulap in geamantan fara sa ma uit la ce luam de pe rafturi.Cu cat terminam mai repede,cu atat era mai bine.Voiam sa ies cat mai repede din acea camera plina de amintiri care mi se derulau in minte si imi rascoleau sufletul.Atatea momente frumoase petrecute impreuna cu femeia care credeam ca ma iubeste pentru nimic.
Cel mai rau era ca eu o iubeam.Sentimentele mele nu o sa paleasca asa usor ca ale ei.Am evitat sa ma uit in ochii ei in timp ce imi explica motivele pentru care voia sa se desparta de mine.Poate daca ma uitam in ochii ei vedeam vreo farama de durere,sau macar de apreciere pentru ce a fost intre noi.Sau poate vedeam plictiseala si dorinta de a termina cat mai repede.Dar nu am de unde sa stiu.Nu am fost destul de puternic incat sa ma uit in ochii ei.
Un nou val de lacrimi a inceput sa imi curga pe obraji.Nu m-am mai obosit sa le sterg.Pana la urma asta dovedea ca imi pasa.
Am aruncat din greseala un tricou de-al ei.L-am luat cu grija si l-am dus la nas,mirosul ei invadandu-mi tot corpul.Era pentru ultima oara cand ii puteam simti parfumul.
L-am aruncat inapoi in dulap si am tras fermoarul de la geamantan.M-am indreptat spre usa cu geamantanul intr-o mana si cu cealalta am apucat clanta.Am aruncat o ultima privire la locul in care fusesem cu adevarat fericit alaturi de femeia pe care o iubeam din tot sufletul.
Mi-au venit in minte imaginile atat de fericite pe care le-am trait in camera asta.Le vedeam ca si cum s-ar fi intamplat in acel moment.Prima noastra intalnire.Momentul in care Ava s-a certat cu Cher din cauza mea.Cand i-am promis in Times Square,la apusul soarelui,ca nu o voi dezamagi niciodata.Sau cand m-am imbatat si era cat pe ce sa o oblig sa se culce cu mine.Amintiri care nu ma vor parasi niciodata.
Mi-am sters lacrimile cu un colt de la tricou si am iesit pe hol,inchizand usa acelei camere pentru totdeauna.
Am coborat in sufragerie unde toti ceilalti isi luau ramas bun unul de la altul.Cher plangea in bratele lui Louis,iar el incerca sa fie puternic si sa nu complice lucrurile.
M-am dus la Cher si am strans-o puternic in brate,ea incepand sa planga din nou.Nu am putut sa ma abtin si i-am soptit incet astfel incat numai ea sa auda sa aiba grija de Ava.Ea mi-a promis ca va face tot ce ii sta in putinta desi sora ei nu avea cum sa fie bine fara mine.Mi-am dat ochii peste cap si i-am spus ca minte,apoi m-am indreptat grabit spre usa.
-Zayn!
O aud pe Ava cum striga si nu am putut rezista impulsului de a ma intoarce la ea.
-Ce mai vrei acum? o intreb eu dur incercand sa imi stapanesc vocea sa nu tremure.
-Sper sa fii fericit alaturi de o fata care te merita.Niciodata sa nu te indoiesti de sentimentele mele pentru tine.Incearca sa intelegi ca am facut toate astea pentru ca vreau ca tu sa fii fericit.
Mi-am dat ochii peste cap si am iesit grabit din casa indreptandu-ma spre autocarul care ne astepta in fata casei.
-Te iubesc.am soptit eu pentru mine,dar o mica parte din mine sperand ca Ava m-a auzit.
*Perspectiva lui Cher*
Mi-am luat inca o data ramas bun de la baieti si l-am sarutat inca o data pe Louis,apoi i-am vazut cum se urca in autocar care a inceput sa se indeparteze pe autostrada pana ce nu s-a mai vazut deloc.
Mi-am sters lacrimile si am intrat in bucatarie punandu-mi niste suc de portocale intr-un pahar si incepand sa beau incercand sa ma gandesc ca totul va fi bine.Ava a mers direct in camera ei si s-a incuiat acolo.Stiu ce facea.Voia sa nu vada nimeni cat de mult suferea.Eu nu as fi avut puterea pe care a avut-o ea cand s-a despartit de Zayn.Il iubea.Nu ma indoiam de sentimentele ei si nici Zayn,in adancul sufletului.
