Mașina frână brusc și se opri în fața mea.Eu stăteam pe loc,prea speriată ca să mă mai pot mișca.Era cât pe ce să fiu lovită de o mașină.
Se auzea portiera de la mașină deschizându-se,din ea coborând un bărbat.Nu am reușit foarte bine să văd cine era datorită faptului că încă era noapte și a farurilor care încă îmi băteau puternic în ochi.
Tipul care era să mă lovească a coborât din mașină îndreptându-se fulgerător de repede spre mine.Eu încă eram socată,atât de socată încât nu mă puteam nici mișca.-Dumnezeule!Esti bine?m-a întrebat îngrijorat.
-Da,scuze.Mă grăbeam și nu te-am văzut din cauza întunericului.
L-am auzit oftând puternic ca mai apoi să își treacă mâna prin păr disperat, parcă gândindu-se la ceva.
-Mă bucur că n-ai pățit nimic.Dacă nu eram pe fază se putea termina foarte prost.Altă dată fi mai atentă,bine?
-Bine.*************
-Ursuleț?
La auzul apelativului mi-am smucit mâna nervoasa din strânsoarea lui.
- Nu-mi spune aşa!Am țipat la el
-De ce?Semeni cu unul.
M-am uitat nervoasă la el.Tipul nu ştia când să renunțe.
-Pentru că o singură persoana îmi spunea aşa.Iar tu nu eşti acea persoană!*********
În acel moment ceva m-a împins să mă uit în ochii tipului.Mare greșeală.Ochii aceia căprui îi priveau intens pe ai mei.Ochii lui îmi par foarte cunoscuți...
>> Hey guys ăsta este prologul.Sper că v-am stârnit interesul măcar puțin :)) Capitolele următoare vor fi interesante,vă promit ^^
CITEȘTI
|Reed|
Teen Fiction„ Nu mi-am imaginat vreodată că destinul ne va aduce din nou împreună,dar m-am înșelat" -Ursuleț? -Nu-mi spune așa! -De ce? -O singură persoană îmi spunea așa... Mi-am ridicat privirea și am dat de ei.Ochii aceia căprui îi fixau...