|Reed|

Capitolul 3

>PDV Arya<

Mă trezesc brusc datorită alarmei care suna încontinuu.Mă aplec să o opresc şi îmi trec fugitiv privirea pe ceasul de pe noptieră.9:30.Fir-ar!Dacă nu mă scol acuma din pat o să întârzii la festivitate!Da,astăzi e festivitatea de sfârşit de clasa a 12-a.Sincer,încă nu pot să cred cât de repede au trecut ăştia 4 ani. Patru ani plini de realizări,distractii,nervi şi stres dar care vor rămâne mereu în amintirea mea.

Mă ridic repede din pat îndreptându-ma spre baie.Fac un duş rapid şi încep să mă îmbrac.Am optat pentru e rochiță drăguță,albă cu floricele care îmi ajunge cu o palmă mai sus de genunchi şi în picioare niste sandale cu puțin toc,negre.Îmi fac nişte bucle lejere,mă machiez simplu şi mă dau cu un luciu de buze.Îmi iau poşeta şi cobor.
La parter îi întâlnesc pe ai mei care stau pregătiți cu un aparat foto în mână.Mama mai are puțin şi plânge.Mă îndrept spre ei şi îi îmbrățişez.
-Cât de repede au trecut anii!
-Uite-te la tine,termini liceul!
Le zâmbesc dulce amândurora şi pot observa pe obrazul mamei o lacrimă.
-Mamă,nu începe!Dacă nu plecăm o să întârzii!
-Aşa e.Mama îşi şterge repede lacrima ce i se prelingea pe obraz şi îmi zâmbeşte.
Apoi ne-am îndreptat toți trei spre maşină şi am plecat spre liceu. Zoe mi-a dat mesaj prin care mă anunța că ne întalnim în fața liceului.
Ajunşi în fața liceului,părinții mei s-au îndreptat spre locurile destinate spectatorilor,iar eu cu Zoe ne-am îndreptat spre colegii noştri.I-am îmbrățişat pe fiecare pe rând şi am mai povestit puțin până începea festivitatea.Peste 10 minute a şi început.Directorul Hamilghton a ținut un discurs emoționant despre educația primită,lecțiile de viață pe care speră el că le-am învățat şi despre năzdrăvăniile pe care le-am făcut pe care sunt sigură că nu le va uita prea curand.Ne-a emoționat pe toți până la lacrimi.El mereu ne înțelegea şi ne scuza de detenții sau pedepse.Aşa direcor mai rar.Tocmai de aceea era foarte iubit de elevi.După festivitatea care a durat aproximativ 30 de minute ne-am adunat toți pentru o ultimă îmbrațişare şi o poză de grup ,apoi am plecat fiecare pe drumul nostru.

Bineînțeles că eu şi Zoe am fost atât de fericite încât am mers la o şedință de shopping aşa ca de sfârşit de an.

-Îți vine să crezi că am terminat a 12-a?Gata cu stresul,gata cu temele!! Zo e atât de încântată încât începe să țipe şi să danseze de bucurie.
-Uiți că urmează faculta,alt stres.O să fie mai greu. O informez eu.
-Da repede şti să strici cheful oamenilor..Se bosumflă ea.
-Scuze ,Zo,dar şti şi tu că e adevarat.
-Mda.Dar haide să ne bucurăm de shopping şi de vacanța asta minunată cât o mai avem.
-Ai dreptate.
-Eu mereu am dreptate.

Eu doar îmi dau ochii peste cap.Continuăm cumpărăturile încă vreo 3 ore după care ne îndreptăm obosite spre casă.Cel mai mult mă bucur că eu şi Zoe vom merge la aceaşi facultă şi vom fi şi colege de apartament.Vor fi cei mai interesanți 4 ani din viața mea.Sun foarte norocoasă că o am în viața mea,după ce i-am pierdut pe Reed şi Jax.
Amintirile cu ei îmi revin în minte şi mă întristez brusc.Aş da orice să fie şi ei prezenți aici.Mă întreb uneori ce or făcut ei cu viața lor,dacă sunt bine,dacă or păstrat legătura,cum arată dar cel mai important dacă mă vor recunoaşte.Eu sigur îi voi recunoaşte.Cel puțin pe unul dintre ei.
Pe Reed l-am mai visat de căteva ori.Mă rog,cred că el era,dar cu câțiva ani mai mare şi mai matur.Nu prea semăna cu băiețelul pe care mi-l amintesc.Un singur lucru am recunoscut la el.Ochii.Aceeaşi ochi căprui şi frumoşi de care eram obsedată în copilărie.Ceea ce nu ştie nimeni e ca eu aveam o obsesie pentru el când eram mică dar nu am avut ocazia să îi spun..

Zoe observă privirea mea abătută şi mă întreabă:

-Ce-ai pățit?
-Nimic,doar mi-am amintit de cineva...
-Cumva de Reed şi Jax?
-Mda...Uneori mi se face dor de ei.
-O să vă reîntâlniți odată,o să vezi.Ai răbdare.

Eu doar îi zămbesc,dar e un zămbet strămb.Ea îşi dă seama de asta şi mă îmbrățişează strâns.
Ajunse în fața casei mele,Zo parchează maşina ,iar eu dau să cobor dar mâna ei mă opreşte.

-O să îi găsim,îți promit.

Îi zâmbesc slab şi o strang de mână.Aceasta îmi întoarce zămbetul şi mă lasă să plec.Cobor din maşină,îi fac cu mâna şi intru în casă.
Mă îndrept direct spre dormitor,mă schimb în pijamale ,îmi bag căştile în urechi,dau muzica pe play şi închid ochii,gândul zburându-mi în o mie de locuri.

>>Hello.Ăsta e capitolu 3.Îmi închipui că majoritatea aşteaptă momentul întâlnirii dintre cei 3 dar încă nu o să se întâmple...Vă mai țin aşa puțin în suspans.Sper să vă placă şi să continuați să o citiți.Vă promit că o să merite aşteptarea ^^