|Reed|

Capitolul 1

>Cu 10 ani în urmă<

-Reed ,puțin ajutor aici!
-Vin imediat,ai și tu puțină rabdare!
-Ști că răbdarea nu-i punctul meu forte.Hai odată!
-Acuma!

Mda,cred că v-ați dat seama că cea care țipă sunt eu.În momentul ăsta sunt agățată de un copac datorită provocării stupide a lui Jax,prietenul lui Reed.El m-a provocat să mă cațăr în copac și să sar cu parașuta ,improvizată de noi,bineînțeles,din vârf.Normal că la momentul respectiv mi se părea cea mai nebunească și interesantă idee.Ei bine ,acum nu mi se mai pare.Acum vreau doar să fiu dată jos de aici.

-Cum Doamne Dumnezeule ai reușit să rămâi agățată acolo? Îl aud pe Reed cum se amuză copios pe seama mea.
-Haha ,foarte amuzant ,Reed.Prietenul tău idiot e de vină.
-Eu n-am făcut nimic!Îl aud pe Jax cum încearcă să se apere.
-Vorbim noi mai târziu de provocările tale stupide,Jax.Reed îi aruncă o privire urâtă prietenului său după care mă ajută să cobor din copac.
-Mersi.Spun și îl îmbrățișezi strâns.Nu știu ce m-aș face fără el,e ca un frate mai mare pentru mine.
-Cu plăcere,ursuleț .
-Nu-mi mai spune așa!Ști că nu-mi place..
Reed doar îmi zâmbește și mă ciufulește repede după care fuge la prietenul său.El mereu a fost cel matur dintre noi trei.E și cu un an mai mare decât noi,poate și acest lucru a contribuit la maturizarea lui.
-Haideți la o poza de grup!Mă trezesc eu țipând.Băieții or fost de acord cu mine așa că ne-am poziționat fiecare în parte pentru poză.Eu în față ținând telefonul,Reed lângă mine,iar Jax în spatele nostru.Când am apăsat pe buton ,Reed s-a aplecat și mi-a plasat un sărut dulce pe obraz,iar eu am zâmbit larg.
Nu știam atunci că asta urma să fie ultima noastră poză împreună...

>>Înapoi înprezent<<

Mă uit lung la poza din mâna mea ce o țin înrămată pe birou.Ultima poză împreună.Nu știam atunci că următoarea zi urma să mă mut în L.A. pentru că tata a obținut un job foarte bine plătit acolo și nu avea cum să ne lase pe mine și pe mama singure în Michigan așa că a trebuit să ne mutăm.Ce mă doare cel mai tare e că nici nu am apucat să îmi iau rămas bun de la ei.
Dar au trecut 10 ani de atunci,iar speranța mea că îi voi revedea într-o zi scade pe zi ce trece..

>> Primul capitol,huh :)) Sper să vă placă.Aștept comentarii ^^