|Reed|

Capitolul 5

>PDV Arya<

   Eram în cameră ajustând ultimele detalii pentru petrecerea din seara asta.Deşi aş fi preferat să stau în cameră şi să-mi pregătesc lucrurile pentru prima zi de facultate,nu puteam să o las singură pe Zoe acolo.Plus că nu prea aveam de ales.Când prietena mea îşi pune ceva în cap,nu o mai poate opri nimeni.

   Aşa că iată-ne aici,retuşându-ne ultimele detalii înainte de a pleca.Eu am optat pentru o pereche de pantaloni negrii mulați,un crop top alb,o pereche de botine cu toc negre si o poşetă tot de aceaşi culoare.În schimb prietena mea şi-a ales o rochie mulată,albastră ,cu un decolteu micuț în forma de V si nişte pantofi stiletto negri.Amândouă arătam minunat.

    După ce ne-am terminat de aranjat,am plecat în drum spre casa lui Zayn,unde se ținea petrecerea.Era într-un cartier de fițe bineînțeles.Cred că erau peste 20 de maşini parcate în fața casei,dacă nu mă înşel.

    -Wow!Arya,n-am mai văzut aşa petrecere decât în filme,iar vila asta e superbă.Hai să intrăm!

  Prietena mea m-a tras de mână înăuntru înainte de a încerca să protestez.
  Când am intrat înăuntru muzica răsuna cu putere în toată casa,mirosul de alcool fiind pretutindeni.Cred că am şi văzut câțiva tineri beți,chit că petrecerea de-abia a început.

   -Fetelor,aici erați!Mă bucur că ați venit! Din spatele nostru a apărut Zayn,cu un parah de tequila,dacă nu mă înşel,în mână.
   -Hey Zayn!Petrecerea e minunată!
   -Mersi!Dacă nu vă supărați,mă duc să văd ce fac idioții ăia la piscină.Pe curând!Ne-a făcut cu mâna şi apoi a dispărut în mulțime.
   -Ai auzit?Au şi piscină!Of,acuma regret că nu mi-am adus costumul de baie cu mine..zise prietena mea cu tristețe în voce.
   -Zo,doar nu aveai de gand să te dezbraci în costum de baie cu atâția oameni pe aici,nu?
   -Ba da,de ce nu?Uite câți tipi drăguți sunt pe aici.Poate îți găseşti si tu prințul.Zise aceasta făcându-mi şmechereşte cu ochiul.
    -Prințul meu e de mult pierdut..Am oftat,gândul fugându-mi iar la Reed.Am observat că în ultima vreme mă gândesc din ce în ce mai mult la el.
    -Uită şi tu pentru o seară de Reed şi hai să ne distrăm.Eu mă duc să-mi iau ceva de baut.Vrei ceva?

   I-am făcut scurt din cap că nu,iar aceasta a ridicat scurt din umeri apoi s-a făcut dispărută prin mulțime.Perfect,am rămas singură.Deja încep să urăsc că am venit aici.
   Din moment ce nu o zăresc nicăieri pe Zoe ,încerc să-mi fac loc prin mulțime spre uşa care dă afară.Odată ieşită din casă constat că mă aflu pe o terasă exterioară de unde se văd foarte bine stele care se pare că în seara asta strălucesc mai tare ca niciodată.
    Îmi permit să zăbovesc câteva minute aici,reflectând la viața mea de pană acum.Dar gândurile îmi sunt întrerupte de un băiat care se aşează lângă mine,ținând într-o mână o tigară.

    -Şi tu te plictiseşti înăuntru?Mă întreabă acesta,trăgând din când în când din țigară.
    -Să spunem doar că nu sunt fană a petrecerilor.Ceea ce nu se poate spune şi despre prietena mea,din păcate.
    -Aha..Eşti aici cu prietena ta?
    -Da,dar am cam pierdut-o în mulțime..

    Acesta doar zâmbeşte într-un colț al gurii,urmând ca apoi să tragă cu putere din tigara ce o avea în mână.Încercam să îi studiez profilul cât mai discret puteam pentru că nu vroiam să mă prindă holbându-mă la el.Era...frumos.Înalt,ochi căprui,păr șaten închis spre brunet,care,în bătaia vântului,îl răsfira în toate părțile,dându-i un aer misterios,iar chiar şi prin geaca de piele pe care o purta i se puteau observa muşchii,ceea ce înseamnă că tipul probabil face sală,altfel nu-mi explic cum de arată aşa de bine.

   -Poți să nu te mai holbezi? Vocea lui mă scoate din stransă..
   -Hm?
   -Te holbai la mine.
   -Nu-i adevărat!
   -Ba da..Faci asta cam de 5 minute.Un rânjet i se ivi în colțul gurii lăsând la iveală o gropiță.Dumnezeule!Revino-ți Arya!Tu nu eşti aşa.

    -Eu..Ar trebui să îmi caut prietena.Pe curând.
    -Stai!Acesta mă prinse de braț nelăsându-mă să trec.-Ne-am mai întâlnit cumva?Îmi pari cunoscută.
    -Nu cred..

  Stăteam aşa,uitându-ne unul la altul când am observat o sclipire ciudată în ochii lui căprui.Sau poate mi s-a părut.

    -Ursuleț?

  La auzul apelativului mi-am smucit mâna nervoasă din strânsoarea lui.

    -Nu-mi spune aşa!Am țipat la el
    -De ce?
M-am uitat nervoasă la el.Tipul nu ştia când să renunțe.
     -Pentru că o singură persoana îmi spunea aşa.Iar tu nu eşti acea persoană!

   Iar astea fiind spuse am plecat val vârtej de acolo,lăsându-l singur.Mintea îmi spune că am procedat cum trebuie dar inima îmi spunea cu totul altceva...

Hello guys.Acesta e capitolul 5.Şti că nu am mai postat de mult dar chiar nu am avut timp.Sper să vă placă.^^