Alarma telefonului ma scoate din minti. Imi ridic capul de pe perna pentru a ma intinde dupa obiectul ce scotea sunete enervante. Opresc alarma si ma ridic pe marginea patului pentru a ma pregati psihic pentru ceea ce urmeaza. E 6:15, iar la 8 trebuie sa fiu in sala de judecata deoarece, astazi este ziua in care ma eliberez de tot. Nu apuc sa ma ridic din pat ca telefonul suna din nou, de data asta anuntandu-ma ca am un apel. Viitorul meu fost sot apare pe ecranul telefonului. Ezit o secunda, dar ajung prin a raspunde, intr-un final:
"-Da, James. Ce vrei?"
"-Buna dimineata si tie, Frumoasa Adormita." Imi spune ironic, pe cel mai vioi ton posibil. Omul asta e prea matinal.
"-Spune-mi odata ce vrei."
"-Voiam sa ma asigur ca nu intarzii la propriul divort." Isi bate joc de mine sau ce?
"-Chiar nu-mi arde de tine in momentul asta, stii?" Ii raspund iritata de atitudinea lui complet degajata.
"-Cineva s-a trezit cu fata la cearsaf."
"-Pa, James."
"-O placere sa vorbesc cu tine, ca intotdeauna."
Ii inchid telefonul si pornesc spre baie. Dau drumul la apa pentru a face un dus, dar sunt intrerupta de telefonul care suna din nou. Ce mai vrea acum? Il ridic fara sa citesc numele apelantului fiind sigura ca e el din nou:
"-James, daca ma mai suni o singura data, am sa-..."
"-Buna dimineata, scumpo."
"-Ah, buna ,mama. Credeam ca esti...nu conteaza. Ce faci?"
"-Ma pregatesc sa plec la lucru. Tu ce faci? Esti bine?"
"-De ce n-as fi?" Intreb aparent impasibila, stiind deja la ce se refera.
Toata treaba cu divortul m-a dat peste cap complet si singurele personae care stiu intr-adevar cum ma simt sunt mama si prietena mea cea mai buna, Clarie.
"-Pai stii...azi e..-"
"-Stiu ce e azi, mama." I-o tai scurt. "Da. Sunt cat se poate de bine." Nu, nu sunt.
"-Ma gandeam doar ca ai putea fi putin afectata de asta."
"-Nu. Sunt bine. M-am obisnuit de mult cu ideea." Nu imi place sa o mint dar nu vreau sa fiu privita cu mila de toata lumea. Nu sunt o femeie slaba.
"-Chiar nu cred ca-.."
"-Mama, trebuie sa inchid. Am multe de facut si la 8 trebuie sa fiu acolo. Pa, te iubesc."
Nu ii dau ocazia sa mai spuna ceva. Inchid telefonul si pornesc din nou spre baie, de data asta neintrerupta de nimic. Intru in dus si las apa usor calduta sa imi curate corpul, incercand in acelasi timp sa imi pun ordine in ganduri si in sentimente. Simt un fior pe sira spinarii si un val de amintiri ma loveste in fata. Amintiri cu James din cei doi ani si jumatate petrecuti impreuna. L-am iubit mai mult decat isi poate inchipui dar peste greselile facute pur si simplu nu pot trece. Sa te ia dracu, James.
Imi sterg lacrimile adunate in coltul ochilor si ies din dus intorcandu-ma spre dormitor. In drumul meu spre dulap, ma impiedic de o cutie si ma intind, cat sunt de lunga - ceea ce nu inseamna prea mult, la statura mea de 1,60 cm - pe suprafata tare a parchetului.
Felicitari, Ami! Daca ar exista un concurs pentru impiedicati, l-ai casitga detasat.
Cel putin constiinta mea s-a trezit mai binedispusa decat mine. Arunc o privire urata cutiei maro de care m-am impiedicat si expir zgomotos de parca aceasta ar fi sursa tuturor problemelor mele. Chiar trebuie sa despachetez toate lucrurile astea candva. Dar cum toata treaba cu divortul si mutatul m-au luat prin surprindere, am fost data peste cap si nu am mai fost in stare sa dau randament nici macar la locul de munca.
Esti jalnica. Uita-te la tine, doar. White probabil intinde vreo domnisoara pe cine stie ce masa in momentul asta, iar tu iti plangi de mila ca un copil smiorcait. Revino-ti odata!
De ce trebuie sa am o constiinta asa de certareata? Si de ce trebuie sa aiba intotdeauna dreptate? Ma ridic de pe podea si imi continui drumul spre dulap, ignorand golul din stomac si teama pe care o resimt.
***
Opresc masina in fata tribunalului la 7:40. Imi iau geanta de pe scaunul din dreapta si deschid portiera pentru a cobori. Zaresc imediat un corp bine lucrat, imbracat la costum. Ridic privirea putin si dau de privirea aceea electrizanta de care m-am indragostit odata. Chiar daca peste cateva ore va fi fostul meu sot, trebuie sa recunosc ca omul asta arata de vis. Il vad cum se apropie de mine cu mainile in buzunar, purtand un zambet arogant ce ii scoate gropitele perfecte la iveala.
"-Punctuala ca intotdeauna, doamna White."
"-Nu mai sunt doamna White." ii raspund afisand un zambet fortat, neobosindu-ma sa imi ascund iritarea din glas.
Chiar ma scoate din minti cu atitudinea asta. Se poarta de parca nu s-a intamplat absolut nimic. Cum poate fi asa dupa tot ce a facut? Imi intrerupe gandurile cand se apropie de urechea mea si imi sopteste:
"-Inca esti, ingerasule. Inca n-am semnat nimic."
Ma dau un pas in spate si ma lovesc de portiera masinii. Urasc ca inca are efectul asta asupra mea. Ma priveste cu un zambet invingator de parca mi-ar citi gandurile. Imi adun tot curajul si fac un pas in fata, revenind la distanta la care ne aflam inainte:
"-Stai departe de mine, White!" Rostesc printre dinti.
Si cu asta trec pe langa el, pornind spre intrarea in tribunal. Ajunsa in sala de judecata, ma asez si astept linistita langa avocata mea. ceasta ma salute din priviri dar nu spune nimic. Doua minute mai tarziu isi face aparitia si James, iar imediat dupa el, judecatorul. Atunci cand o sa ies de-aici, nu voi mai fi doamna White. O urma de regret imi apare pe fata iar Christine, avocata mea, imi sopteste avand o urma de zambet pe fata:
"-Nu-ti face griji. Ai facut alegerea corecta."
Christine e o buna prietena a mamei mele si o cunosc de cand aveam 5 ani, acest lucru facandu-ma sa am incredere deplina in ea. Ii raspund cu un zambet mai mult fortat decat natural si imi indrept atentia spre judecator de indata ce aud ciocanenul din lemn batand. Procesul incepe si se desfasoara in liniste timp in care mintea mea zboara la toate monentele pe care le-am trait impreuna cu James, acestea derulandu-se in capul meu pe o melodie lacrimogena, demna de filmele romantice.
Ciocanelul batut din nou imi intrerupe filmul derulat in cap. Revenind la realitate, observ pe toata lumea ridicandu-se si realizez ca procesul e pe sfarsite si momentul inevitabil a sosit si el. Tremurand, ma ridic si eu de pe scaun si ma apropii de masa din centrul incaperii pentru a semna actul de divort. Apuc pixul ezitand si cu o ultima privire spre ingerul care s-a dovedit a-mi fi si demon, semnez hartia si ma indepartez de locul cu pricina. As putea jura ca pe chipul lui James a aparut o urma de regret in momentul in care am pus pixul pe hartie. Imi intorc din nou privirea spre el si il vad semnand repede si la fel de impasibil ca de obicei, acelasi act semnat de mine. Judecatorul anunta incheierea procesului si paraseste sala. Ma pregatesc la randul meu sa ma indrept spre iesire dar glasul dres ce imi trezeste fiori ma intrerupe si ma opreste la jumatatea drumului:
"-Nu-ti iei la reverede de la fostul tau sot, domnisoara Hall?"
Ma intorc spre el, analizandu-i chipul, iar din 3 pasi ajung in fata lui. Ii intind mana, iar el mi-o cuprinde cu a sa, atintidu-ma cu privirea de un albastru ametitor. Ne privim pret de cateva secunde, apoi rup tacerea spunand:
"-Sa ai o viata frumoasa, James. Sper sa nu ne mai intalnim niciodata."
"-Asta ramane de vazut, Amelie."
Si zicand asta, isi retrage mana si paraseste sala cu un zambet in coltul gurii.
CITEȘTI
Amelie
RomanceDupa o casnicie de doi ani si jumatate, frumoasa arhitecta Amelie Hall divorteaza de conducatorul celui mai mare lant hotelier din America. 3 luni mai tarziu, Amelie afla ca viata ei este legata pentru totdeauna de cea a fostului sot. Acest val de e...
