Amelie

Capitolul 3

Lumina zilei imi intrerupe somnul iar primul lucru pe care il vad cand deschid ochii e ceasul ce indica ora 9:40. Ma dau jos din pat cu greu si pornesc spre baie pentru a-mi spala fata si dintii. Apartamentul prietenei mele e ca o a doua casa pentru mine asa ca o parte din lucrurile mele sunt aici, precum o peruita de dinti, haine de schimb si cateva dosare de la birou. Usor usor, amintiri de seara trecuta imi revin in cap si ma fac sa imi amintesc de mica minune ce creste in mine. Intru in bucatarie unde o gasesc pe Clarie pregatind cafeaua si un mic dejun alcatuit din omleta cu sunca. Isi indreapta privirea spre mine, zambeste inocent si spune:

"-Buna dimineata, viitoare mamica. Cum ai dormit?"

"-Ca pe ghimpi."

"-Cineva s-a trezit cu fata la cearsaf."

Ignor comentariul ei si ma asez la masa pozitionata coltul bucatariei nu prea spatioase. Imi musc interiorul obrazului nervoasa. Nu sunt foarte sigura ca vreau sa ii spun lui James despre copil, desi stiu ca s-ar infuria daca as pastra asta secret fata de el.

Si ce? Lui i-a pasat de sentimentele tale cand aproape a culcat-o pe parasuta aia in mijlocul holului?

Constiinta mea e intrerupta de satena ce imi aseaza in fata o farfurie aburinda:

"-Amie, ce ai de gand sa faci?" Tonul vocii ei e grav, de parca i-ar fi teama de raspuns.

"-In legatura cu ce?"

"-Cu copilul, logic." Isi da ochii peste cap, inghitind o bucata de sunca. "O sa-l pastrezi?"

"-Bineinteles ca o sa-l pastrez. Ce fel de intrebare e asta?"

"-Pai si James?"

"-Bebelusul acesta nu are nicio vina ca tatal lui nu a putut sa si-o tina in pantaloni." 

Pare multumita de raspunsul meu. Chiar se astepta sa fac avort?

"-Ai de gand sa ii spui despre asta?" intreaba vizibil mai linistita decat inainte.

Asta e o intrebare buna. Intr-un fel, merita sa stie ca o sa aiba un copil. Asa e corect si, la naiba, eu sunt o persoana corecta. Oftez si ma trantesc pe unul din scaunele din bucatarie.

"-Cred ca va trebui sa o fac."

"-Deci o sa mergi sambata la Plaza." constata ea.

"-N-am zis ca am sa fac asta. Am spus doar ca o sa ii spun. Candva." Am timp sa ma gandesc pana maine la ora 19 daca merg sau nu.

"-Si Silviei?"

"-Acolo e reala problema. Adica stiu ca o sa se bucure ca o sa aiba un nepot, dar nu stiu cat va fi de incantata ca e al lui James."

"-Sunt sigura ca o sa fie totul bine. Mama ta l-a placut mult pe James."

"-Da. Asta pana sa afle ca m-a inselat."

"-Acum sa fim sinceri, nu stii exact daca a facut-o."

"-Stiu ce am vazut." raspund iritata.

"-Adica nimic. Nu i-ai vazut fata. Nu stii sigur daca era el."

Ma uit incruntata la ea. Acum sunt si chioara? Stiu ce am vazut si ce s-a intamplat. Clarie a fost singura persoana careia i-am povestit acea intamplare cu lux de amanunte, iar aceasta continua sa creada ca James nu ar fi putut fi in stare de asa ceva. Nici eu nu credeam, pana atunci. Inchid ochii pentru cateva momente iar amintirea acelei seri imi acapareaza mintea.

FLASHBACK

De ce l-am ascultat pe James si am mers la cina asta stupida? Nu-mi plac deloc intalnirile de afaceri. Cu Parker ca asociat al lui, macar e si Clarie aici. Domnii astia batrani povestesc o intamplare din vacanta lor in Caraibe, Clarie e captata de telefonul sau, Parker si James au plecat sa fumeze, iar fiica sotilor Roberts s-a facut si ea disparuta pe undeva prin casa asta mare. Nu cred ca are mai mult de 28 de ani, dar in orice caz, chiar daca este doar cu 2 ani mai mare decat mine, si se presupune ca ar trebui sa ne intelegem, nu imi place de ea. Toata seara mi-a mancat sotul din priviri de parca ar fi fost o bucata de ciocolata.