Codul gastelor -Cine va rezolva misterul? [RESCRIERE]

Rapirea

Am ajuns la sediul nostru. Imi era teama de ce va spune seful. Am intrat in biroul sau, parea suparat.

John Wyle: -Deci, nu ai prins-o pe sora mea.

Laura Wyle: -De unde stii?

John Wyle: -Poate uiti ca eu stiu totul, chiar si marele tau secret. Da-mi un motiv pentru a nu ma duce sa-i spun Myei ce i-ai ascuns in tot acest timp.

Laura Wyle: -Te rog, mai da-mi o sansa. Promit ca nu te voi dezamagi din nou.

John Wyle: -Ai 5 zile sa o prinzi pe Mya. Daca nu reusesti secretul tau se va afla.

Laura Wyle: -Iti multumesc. Nu te voi dezamagi.

Am plecat trista din baza, indreptandu-ma spre casa. Imi trebuia un plan. Am hotarat sa merg si sa ii spun pur si simplu secretul, sperand ca nu se va supara. Cum sa nu se supere? Cu un asa mare secret....Am decis doar sa o urmaresc. Se afla inca la sectia de politie insa acum vorbea cu directorul. Planul a esuat.

Directorul: -Mya Wyle. Am auzit ca ai reusit sa desfaci mai multe coduri, concepute de specialistii nostri. Daca nu te superi, asi vrea sa te intreb cum ai reusit.

Mya: -In timp ce politistul vorbea creierul meu cumva incerca sa inteleaga ce spunea. Cam ca atunci cand te uiti la un film intr-o limba straina si incerci sa intelegi ce vor sa spuna personajele.

Directorul: -Incredibil. Esti cel mai destept copil posibil. Nu imi dau seama cum reusesti, dar important este ca o faci. Te vom plati sa desfaci toate mesajele codate ale GASTELOR  si poate vom reusi sa le prindem dupa 20 de ani de cautari. Acum urmeaza-ma spre biroul profesorului Williams.

I-am vazut iesind din camera si intrand pe o usa mare metalica. Famera era probabil izolata fonic si nu avea nici un geam, deoarece nu i-am putut auzi sau vedea. Am plecat spre intunecosul meu apartament seara pe la ora 9. Ce zi plina! Mi-am facut bagajele in caz ca nu o prindeam pe Mya si eram nevoita sa ma mut in alt oras...poate alta tara. Am impachetat toate hainele pe care le aveam (nu ca ar fi fost prea multe) si deasupra am pus unica poza cu Mya pe care o mai aveam. Nu o vazusem de atata timp...cat de mare crescuse! Nu era timpul pentru sentimentalisme, trebuia neaparat sa imi pun planul inaplicare. Am pornit incet spre casa familiei Wyle. Sunetul talpilor mele era singurul pe care il auzeam. Treceau cateva masini pe strada...nici o lumina aprinsa sau vreun geam deschis. Imi fusese dor de aceasta liniste din toiul noptii. Ajunsesem la casa familiei Wyle. Spre surprinderea mea, casa era inconjurata de politisti, am reusit insa sa ma strecor pe unul dintre geamuri. Am ajuns exact in camera Myei. Am legat-o la gura, am luat-o pe sus si am fugit pana la baza. Cand m-a vazut, seful parea surprins a deschis gura si mi-a spus:

Pam, pam, pam! Suspans....Vesti noi am mai inceput 3 carti. Da 3. Am inebunit...nu ca ar fii vreo noutate. Oricum la cartea asta voi posta in fiecare joi si voi incerca sa nu va tin in suspans...asa mult. Va rog sa cititi Spirite si Vise. Mili incheiat.