Codul gastelor -Cine va rezolva misterul? [RESCRIERE]

Adevarul

John Wyle: -Vad ca nu iti trebuia atata timp pentru a duce sarcina la indeplinire. Max, Dan duceti prizoniera in celula.

Vedeam doua matahale aprpiinduse de pretiosul meu sac.

Laura Wyle: -Stai! Prizoniera? Parca ai spus ca o vrei aici doar pentru a-i spune secretul din spatele familiei ei.

John Wyle: -Asta era dorinta mea inaintea de a o captura. Acum vreau sa ii vad parintii. Si cred ca si tu vrei asta.

Laura Wyle: -Te inseli! Nu vreau sa ii mai vad! Nu dupa ce mi-au facut. Am capturat-o pe Mya doar pentru ca vroiam sa stie adevarul. Nu vreau sa-i intalnesc parintii.

John Wyle: -Fiecare cu dorintele lui. Banuiesc ca politia ne stie deja codul, deci hai sa trimitem un mesaj codat la casa familiei Wyle. Te ocupi tu, Laura?

Laura Wyle: -O voi face.

Am luat foaia ingalbenita de vreme si am scris mesajul, apoi am luat o foaie de un alb imaculat pe care am codat mesajul. Asa se proceda la sediul nostru. Am privit cu uimire vechile mesaje trimise vechilor victime. Oare asta insemna ca Mya era o victima? Nu trebuia sa ma mai gandesc la fetita aceea. Nu puteam avea sentimente pentru nimeni. Nu dupa ce am patit. M-am apropiat incet de casa familiei Wyle. Mama Myei plangea in hohote in timp ce un politist il interoga pe Frank. Adica pe domnul Wyle. Am lasat mesajul pe biroul Myei si am plecat. Urmaream toata scena dintr-un tufis.

Politistul: -Rapitorul a lasat un mesaj. Pare ca este codat cu codul Gastelor. Spune: "Daca vreti sa mai vedeti fata, veniti pe strada Oglinzilor numarul 14.".

Domnul Wyle: -Trebuie sa mergem. Mai chemati politisti. Ar putea fii o capcana.

Minunat! Muscasera momeala. Acum puteam sa ma intorc la sediu in timp ce ei se grupau.

Am intrat si am luat loc intr-un colt. Mya era legata de un scaun in dreapta lui John. Cand politistii au intrat mi-am acoperit fata cu gluga pentru a nu fii observata. John, pe de alta parte, si-a dat jos gluga d

escoperind cicatricea de pe obrazul stang. Vazandu-l domnii Wyle au amutit.

John Wyle: -Vad ca ma recunoasteti, mama, tata.

Doamna Wyle: -Frank, el nu este...nu poate fii...

Domnul Wyle: -Ma tem ca da, Judy. El este. John. Fiul nostru.

Puteam vedea furia din ochii Myei cand a auzit "fiul nostru". Se pare ca John avea dreptate. Ea chiar nu stia nimic.

John Wyle: -Imi pare rau ca va dezamagesc, dar nu sunt mort cum va asteptati. Am supravietuit in mod miraculos sarind din masina.

Doamna Wyle: -Nu. Nu poti fii el. Fiul nostru a murit acum mult timp intr-un accident de masina. Dar, din pacate, cadavrul sau nu a fost descoperit.

John Wyle: -Eu l-am platit pe acel tip sa comita accidentul pentru ca va uram si va urasc! Intotdeauna banii si slujbele voastre au fost pe primul loc. Daca nu ma credeti pot sa v-o demonstrez foarte usor. Laura poti veni putin?

M-am ridicat de pe scaun si am mers in fata lor, dandu-mi gluga jos. Frank tremura de furie.

Laura Wyle: -Nu te-am mai vazut de mult Frank. De la botezul Myei nu? Din momentul in care l-ai omorat pe Kevin si ti-am jurat razbunare. Acum am ocazia sa ma razbun. Si o voi face.

Am luat un cutit si m-am apropiat de Mya.