pe banca sa, Jimin mâzgălea pe toată suprafața unei hârti, un cerc mare care clar nu era cel mai perfect cerc.
gândindu-se de dinainte, a decis să deseneze un fursec, având poftă să mănânce unul.
sunetul care a anunțat începerea orelor l-a făcut pe Jimin să tresară puțin.
numeroși elevi își făceau apariția acum, spre deosebire de el, care a venit cu treizeci de minute înainte să înceapă orele.
era o rutină pe care a impus-o mama sa, iar Jimin, vrând să îi facă mamei pe plac, mereu respecta această rutină, fiind deja obișnuit cu ea în toți acești ani.
a luat hârtia, și a plasat-o înauntrul unei cărți ca să nu se mototolească, vrând să o termine mai târziu.
prima ora era dirigenție, o oră la care mulți nu se prezentau fiindcă nu se treceau absențe.
profesorul și-a făcut apariția la un minut după ce alarma a sunat.
nu era plăcut surprins văzând cum lipsește jumătate din clasă, însă nu putea face nimic în situația asta.
aruncând catalogul pe catedră, și-a încrucișat mâinile răzămându-se de catedră.
― bună dimineața copii, mă bucur că măcar voi v-ați decis să participați la această oră minunată, spuse sarcastic în timp ce se uita în jurul clasei.
profesorul a stat tăcut pentru o secundă, după care a tușit ca să atragă atenția tuturor copiilor asupra sa.
― înainte de a începe ora, trebuie să vă rog ceva. domnul Min este foarte bolnav aparent, mama sa m-a rugat să trimit pe cineva să aibă grijă de el fiindcă e singur. se oferă cineva sau va trebui să oblig pe careva dintre voi?
elevi se uitau unul la altul, cautând pe cineva care vroia să se sacrifice pentru clasă.
bineînțeles, nimeni nu îndrăznea. nimeni, înafară de Jimin care și-a ridicat mâna timid.
profesorul l-a observat, oferindu-i un mic zâmbet.
― mulțumesc Jimin, probabil ști deja unde stă și nu-ți face griji în privința absențelor. acum i-ați ghiozdanul și fugi.
după ce și-a luat lucrurile, s-a îndreptat spre ușă, ieșind doar după ce își luase la revedere de la profesor.
colegi lui se uitau șocați, neînțelegând de ce ar vrea cineva să se implice cu bătăușul școlii.
mulți dintre ei nici nu știau de existența lui Jimin, având în vedere că tânărul nu vorbea cu nimeni.
în drum spre casa lui Yoongi, Jimin admira peisajul.
era prima dată când ieșea mai devreme de la școală, și i se părea ciudat.
oameni se holbau la el, probabil întrebându-se de ce nu era la școală, însă nici polițistul nu avea chef să îl întrebe pe băiat de ce nu e la școală.
peste câteva minute lungi, ajunse în fața blocului.
cu pași mici, a intrat în scara blocului. se uită pe o hârtiuță la care apartament trăia Yoongi, aflând că stă în al unsprezece-lea, chiar ultimul.
voios, Jimin sărea în timp ce urca scările. zgomotul produs nu era așa mare, oricum oameni probabil erau la servici.
a bătut ușor la ușă, după care a făcut un pas în spate.
