micuțul jimin fugise repede cât îl țineau picioarele sale scunde. vroia neapărat să stea cu yoongi, care nu l-a contactat deloc în ultima vreme. putea să spună că e dezamăgit, dar era și vina lui deoarece nu i-a dat celuilat vreo modalitate să vorbească cu el.
desigur, era prea rușinos să îi dea numărul lui de telefon fără ca yoongi să îl ceară.
singurul lucru pentru care jimin folosește telefonul este să vizioneze desene animate pe el, când acestea nu se difuzează pe televizor. și bineînțeles, când îl suna mama sa.
ieșind pe strada principală, părea că yoongi a fost înghițit de pe suprafața pământului.
yoongi nu a luat-o în fața lui jimin cu foarte mult timp, deci era ciudat.
în timp ce micuțul era pierdut în gândurile sale, l-a zărit pe cel mare care a ieșit lejer din magazin cu un pachet de țigări.
― yoongi!; a strigat blondul să îi atragă atenția asupra sa.
― jimin, ce e? am uitat ceva la școală?; spuse cât timp încerca să își aprindă țigara, dar vântul îi dădea bătăi de cap.
― a, nu..doar vroiam să petrecem timp împreună, dacă se poate; a început să se joace cu degetele sale micuțe.
― nu știu ce să spun despre asta, vezi tu-; yoongi a fost întrerupt de o fata care i-a sărit practic în brațe.
― yoongi, te-am găsit! haide să mergem să mâncăm!; femeia l-a sărutat usor pe obraz, ignorând faptul că yoongi avea o conversație cu cel mic.
blondul a rămas înghețat, timp ce yoongi își freca templele de furie.
ochii lui jimin începeau să se înece în lacrimi, care vroiau să iasă cât mai repede. deși nu erau într-o oarecare relație, văzându-l pe yoongi cu o fată, l-a făcut să se simtă trist, și bine înțeles gelos. chiar dacă era un sentiment nou pentru el.
― distracție plăcută..să aveți!; după acestea, jimin o ia din nou la fugă, de data asta întorcându-se acasă.
― stai!; a urlat yoongi încercând să o deie jos pe femeie, dar jimin a mărit pasul.
jimin era deja obosit de la toată fuga asta, așa că s-a așezat pe o bancă dintr-un părculeț pentru copii, care aparent era gol.
și-a acoperit fața cu mâinile sale, începând să plângă fără oprire. acum a înțeles de ce mama sa mereu îi spunea că nu e bine să te apropii emotional de alții, dacă aceștia nu fac la fel.
― ar fi trebuit să nu îmi pese; spuse el printre plânsete.
o umbră imensă l-a acoperit pe băiat de raza soarelui. până să poată observa, o voce groasă și-a făcut prezența.
― să nu îți pese de ce?; a întrebat curios acest băiat.
jimin și-a ridicat privirea, doar ca să vadă printre lacrimi un baiat necunoscut. unul chiar foarte chipeș.
― scuze, nu știam că te deranjez..; a încercat să se ridice de pe bancă, însă băiatul l-a tras înapoi, așezându-se lângă el.
― nu mă deranjezi, doar am trecut pe aici și te-am auzit plângând. eu sunt tae; îi spuse băiatului cu un zâmbet, în timp ce îi ștergea lacrimile cu mâneca de la bluză.
― eu sunt jimin, mă bucur să te cunosc; chiar dacă încerca să pară fericit, tot își simțea inima cum e frântă.
tae și-a dat jos ghiozdanul plasându-l în poala să, căutând ceva prin el.
― uite, mănâncă ăstea, poate o să te înveselească; i-a oferit o gogoașă cu zmeura și un lapte cu cacao, care practic era prânzul lui de la școală pe care el nu l-a mâncat.
jimin nu a ezitat să le ia din mână băiatului și i-a mulțumit politicos. ce-i drept, îi era o foame de leu deoarece și-a uitat mâncarea acasă, și nici nu avea bani la el să cumpere ceva de la chioșcul școlii.
― la ce școală mergi?; îl întreabă tae în timp ce îl privește cum mănâncă. și lui îi era foame, dar îi plăcea mai mult să înveselească lumea.
― la i.micu, dar tu?; îl întreabă cu gura plină.
― și eu la fel, în ce clasă?;
― 10B; spuse mândru deoarece clasele de A au rezultate mai proaste decât cele de la B.
― ah, ce norocos ești, eu sunt în 10A. cum de nu ne-am văzut niciodată?; își înclină capul într-o parte.
jimin știa deja cât de invizibil e pentru toată lumea, dar nu știa ce motiv putea să spună.
― nu prea ies din clasă, și când sunt nevoit să ies, mă ascund în baie;
ultima parte era o minciună, pentru că era fizic imposibil să mergi în baie în timpul pauzei. băile erau mereu pline de fumători, indiferent că mulți sunt pedepsiți în fiecare zi din cauza asta.
― ah, deci ești genul care fumează în baie. nu e favoritul meu, dar e ceva ce respect. eu prefer să mă ascund în spatele școlii, e mai bine la aer curat; tae s-a ridicat de pe bancă și a început să meargă spre drumul său.
― ne vedem luni la școală, jimin; i-a făcut cu mâna, după care a plecat.
jimin a rămas acum singur pe bancă, întrebându-se de ce nu a fost în stare să zică că el nu fumează.
acum ia în calcul că dacă se apucă de fumat, yoongi o să îl placă din nou. până la urmă el fumează, deci era logic că o să se îndrăgostească de cineva care fumează! așa era logic, nu?
― o să fac asta, pentru yoongi!
