True love

6

- Vreau să mergem acasă! Acum!
- Dar Allie...(Spune Dylan)
- Niciun Allie! Mergem acasă!
- Cameron, hai să mergem! (Spune Melanie îndreptându-se înspre Daniel și Cameron).
- Cam, doar vorbeam. Nimic mai mult. Am vărsat băutura pe bluza ei din greșeală. De acolo a pornit totul. (Spune Daniel).
- Cam? De când suntem noi așa buni prieteni încât să îmi spui "Cam"?
- Cameron! (Striga Dylan).
- Noi nu suntem...(încearcă Daniel să îi explice ușor încurcat).
- Sora mea nu a reacționat bine. În ultimele zile a fost foarte tensionată. Mai bine plecăm.
- O rezolvăm altă dată! (Spune Cameron aruncându-i o privire urâtă lui Daniel).

Ajunși în fața casei noastre, cobor fără să spun un cuvânt.
- Allie...
- Cameron, sora mea nu agreează un astfel de comportament. Mai ales acum. Mulțumim că ne-ați invitat la petrecere. (Spune Dylan foarte serios).

Dylan avea momentele lui când era un frate responsabil care se gândea la frații săi. În acele momente era de nerecunoscut.

Intru în camera mea și mă arunc în pat. Dylan dă buzna în camera mea și se așează lângă mine pe pat.
- Ce s-a întâmplat acolo? Te-am văzut că te simțeai destul de bine cu tipul ăla, râdeai.
- Numele lui este Daniel. Nimic. Doar a vărsat o băutură pe mine și așa am început să vorbim. Mă simțeam în siguranță.
- Abia de v-ați cunoscut.
- Așa e. Ceva îmi spune că o să ne mai vedem.
- Mă bucur că încerci să îl uiți pe Zayne.
- Trebuie.
- Păcat că nu ne-am distrat la petrecerea asta.
- Știi că nu îmi plac petrecerile...
Dylan surâde.
- Eu m-am dus. Noapte bună, surioară!
- Noapte bună!