↫love me whatever it is // lucas / nct ↬

↫↫ 2 ↬↬

*Au trecut vreo trei zile si nu prea l-am mai vazut pe Chenle. Dar pentru ce sa ma stresez? Oricum sunt doar o fata de pe strada, ce motiv ar avea el sa stea cu mine?* imi spun trista in minte si scotocesc prin sacosa de la el scotand ceva de mancare. Rontaiesc si ma culc, era deja seara.

Ma trezesc a doua zi cu o fata de moarta, nu ma simteam deloc bine, eram cred ca in cea mai proasta dispoziție a mea. Ma scol si ma uit la un semn de la o farmacie ce indica ceasul. Era devreme, 09:12. La un moment dat apare si data, era 7 ianuarie. Ma uit mai atenta la semn si imi dau lacrimile. Plângând, imi iau sacosa si ma pun pe o banca. Vreo doua ore am stat gandindu-ma si plangang pe acea banca. Nu eram deloc fericita. Cand eram mica si parintii imi traiau, aveam tot felul de decoratiuni prin casa, parintii ma trezeau cu un tortulet si imi cantau "La multi ani!". In ultima mea aniverare alaturi de ei, stiu ca mi.au luat o papusica, exact cum mi-am dorit si eram in culmea fericirii. Nu m-am jucat foarte mult cu ea, in doua saptamani m-am si plictisit. Acum as da orice sa am papusa aceea, macar atat...

Deodata, am fost intrerupta din plansul meu.

- Annyeong, Ya Nna, la muulti ani!
Ma intorc si il vad, eram fericita, cineva mi-a spus la multi ani.
Nu spun nimic, nu am putere. Se uita la mine si ma ia in brate. Am incetat din plans si m-am uitat la el multumindu-i din inima.

- Hai cu mine, am niste cadouri pentru tine! spune mai entuziasmat decat mine

- Stai...de ce mi-ai luat cadouri, ce sa fac cu ele, de ce ti-ai cheltuit din banii tai pe mine? spun extrem de curioasa si ingrijorata

- Mai putine intrebari si hai, de ce ai refuza un cadou? E ziua ta si am dreptul sa iti dau ceva.
Il urmez, ajungem la dubita de acum cateva zile si imi zice sa ma urc in ea. Initial ma uit ciudat la el, dar mi-am dat seama ca nu aveam nimic de pierdut.
In masina mai erau multi baieti, cred ca in jur de 7-8.

- Annyeooong! spune băiatul din spatele meu, eu speriindu-ma de era sa ies pe geam

- A...scuze, de obicei nimeni nu se sperie cand tip, eu sunt Jisung si tu esti...Ya Nna, nu?

- Da. spun inca fiind in soc

- La multi ani! imi spune zambind
Dupa, toti ochii din masina se indreptara spre mine

- La multi ani! spun toti in tandem

- La multi ani, Ya Nna, spune cel din fata, eu sunt Taeyong.
Dupa ce toti s-au prezentat masina s-a oprit. Suntem in fata mall-ului.

- Ya Nna, ma striga Chenle, hai cu mine si Taeyong.
Fac precum mi s-a zis si am ajuns langa ei.

- Tu vei merge cu noi doi la cumparaturi, spune Chenle, restul se duc sa manance, ok?

- Dar... nu crezi ca e prea mult pentru mine? Sunt doar o fata de pe strada.

- Ce ti-am zis eu cu intrebarile?

Ajungem in mall si ne despartim de restul, eu cu Chenle si Taeyong mergand in fiecare magazin vazut de ei.

- Uite poftim! imi intinde Taeyong o bluza alba, cu niste volanase si nasturi roz pal. Probeaza-o si pe asta
Iau bluza, pe langa toate celelalte haine si ma duc sa le probez.
*Nici nu imi vine sa cred, copilul asta are asa un suflet atat de bun...de ce oare ma ajuta atat de mult?* ma intreb eu in timp ce ma schimb. Ies din cabina. Baietii ma asteptau nerabdatori.

- Doamne, Ya Nna, ararti extraordinar! spune Taeyong, Chenle aprobandu-l
Ma duc inapoi in cabina si ma schimb in toate celelalte tinute. Toate imi veneau perfect. Ajungem la casa si vad cat de mult trebuie sa plateasca, Taeyong scoate cardul iar eu il trag sfioasa de o maneca pe Chenle

- Nu crezi ca da prea mult pentru mine?

- Nu iti fa griji, nu e mult, de abea am inceput. spune iar mie imi pica fata
Iesim din magazin si la fel se intampla si in toate celelalte ce urmeaza.
Dupa ce am terminat, mergem la o frizerie din mall

- Acum ai sa te tunzi, daca vrei, sau orice altceva doresti tu, spune Taeyong
Intru si ma pun sfioasa pe un scaun.

- Annyeong, cum sa va fac? ma intreaba domnisoara foarte dragut

- Sincer...nu prea am nicio idee

- Vrei sa ma lasi sa te fac eu cum cred? spunea ea, jucandu-se cu parul meu incalcit

- Sigur... spun zâmbind intr-un colt de gura.
In cateva ore sunt si gata. Mi-a lasat parul destul de lung si mi-a facut juvite gri la varfuri. Cand ma uit in oglinda imi dau lacrimile, nu ma recunoasteam. Acum cateva ore stateam pe o strada si inghetam de frig si acum, am prea multe haine, nici nu stiu ce am sa fac cu ele si arat mai bine decat am crezut vreodata.
Ma ridic de pe scaun, cei doi facand la fel. Ne apropiem si Chenle vine si ma imbratiseaza

- La multi ani, Ya Nna! Sper ca te-am facut mai fericită.

- Iti multumesc enorm de mult! Nu m-am gandit ca cineva v-a face asta pentru mine, vreodata. O lacrima isi face aparitia pe obrazul meu, eu inca zambesc
Iesim si ne indreptam spre ceilalti.

- Wooow...toti la unison

- Esti foarte frumoasa, imi spune Doyoung, Kun si Yuta aprobandu-l

- Bun, acum hai acasa, zice Ten
Ne urcam in masina si trecem pe strada unde este locusorul meu, ce e ciudat e ca masina nu s-a oprit.

- Scuze, dar, de ce nu ai oprit? il intreb eu pe domnul sofer

- Nu aici mi s-a spus sa va duc, spune el rece
Ma pun inapoi pe locul meu, toti uitandu-se cu un ranjet la mine, incep sa ma panichez, dar nu arat.
Masina s-a oprit in dreprul unei case uriase, toti cobor mai putin eu.

- Nu vii? ma intreaba Chenle, deschizand portiera

- Ba da...dar aici ce mai facem? spun putin speriata

- Ai sa vezi, chicoteste el, trebuie sa iti terminam cadoul
Imi ia toate sacosele si intram inauntru. Eu raman gura-casca cand vad in fata mea un living mare, bine mobilat si niste scarii uriase.
Toti incep sa rada pentru ca eu eram cu gura deschisa uitandu-ma prin tavan.
Taeyong ma conduce intr-o camera, prima de la etaj, urmandu-ne si Chenle cu sacosele. E o camera destul de incapatoare si foarte luminata, are un geam mare pe peretele stang si pe cel drept un dulap mare alb, patul e foarte dezordonat

- Iarta-ne pentru pat, noi in camera asta mai venit si mai stam uneori, nefiind folisita. zice in timp ce il face

- Uite, aici e baia. Arata Chenle spre o usa din camera, dupa ce lasa sacosele pe scaunul biroului.
Eu nu pot sa scot nici macar un scancet, nu pot vorbi, ma uitam la ei ca la masini straine, nu stiam ce as putea spune. Am cazut in genunchi punandu-mi fata in maini si incepand sa plang. Nu stiu altfel cum sa reactionez.
Amandoi vin speriati spre mine.

- Ya Nna, esti bine?

- Ce ai patit?
Ma ridic si ma uit la ei, ii imbratisez pe fiecare in parte si ma pun pe pat.

- Nu am cuvinte, nu stiu ce as putea spune, sunt blocata, creierul meu nu mai functioneaza, nici nu stiu cum v-as putea multumii vreodata.

- Nu este nevoie, spune Taeyong

- Trebuie doar sa stai cu noi si vom fii multumiti!