↫love me whatever it is // lucas / nct ↬

↫↫ 15 ↬↬

~ Perspectiva Ya Nnei ~

Imediat cum imi dau seama ca se petrece ceva pe la spatele meu fug cat ma tin picioarele spre iesirea mall-ului. Ochesc o banca si ma indrept spre ea. Cu capul in palme neputand sa vad decat negru imi las gandurile sa imi acapareze mintea.

< Daca ai pati ceva m-ar omori stiind ca am fost implicata>

* Poftim?

* Implicata in ce? *

* Cum adica ar pati ceva?*

* Nu e la agentie? *

Mii de intrebari imi apar in minte dar niciuna insotita de un raspuns.

* Trebuie sa stiu unde este acum...aish, dar cum as putea face asta?*

* La vechea casa! La vechea casa? De unde sa stiu eu unde au locuit ei inainte!?*

* Oare vorbesc de veche mea casa? Dar ce ar cauta ei acolo? Sper sa il gasesc...*

Fugind cat ma tin picioarele ma indrept spre cladirea in care mi-am dus veacul o parte din viata mea.
Ajunsa pe strada cu pricina observ in depărtare casa și ma indrept spre ea.

Strada asta parca e uitata de civilizatie, e plina ochi de case maiestoase, dar parasite. Acum doar cativa ani imi vedeam vecinii fericiti stand pe afara sau facandu-ne vizite, dar care acum ori s-au mutat ori s-au dus.

Cu cat ma apropii mai mult de cladire cu atat pasii mei se fac mai marunti. Nu vad totusi nicio masina, nu cred ca sunt aici.

Desi cand ma apropii mai mult de intratrea in casa se aud focuri de arma si vocile unora dintre ei.

* Oamenii ăștia sunt nebuni? Se omoara intre ei sau ce naiba?* imi spun in minte

Deschid usor usa fara a scârțâi lemnul din care e confectionata și imi continui drumul pe holul lung din fata mea cu pasi timizi. Cand ajung pe la jumatatea holului se aud iar focuri de arme si grabesc pasul.

* Is dusi, copchii astia sunt dusi! Sa vezi ce ii asteapta acasa! Vor sa se omoare?* spun nervoasa

Ajunsa in capatul holului incremenesc cand il vad pe Taeyong in celalalt capat de sufragerie tinandu-se de umar si avand mana rosie de la sange. Aud usoarele lui scancete si nu ezit nicio clipa sa ma duc la el sa il ajut. Trec pe langa Lucas si Ten in fuga si le vad fetele socate de prezenta mea. Cand ajung la Taeyong ma trantesc langa el pe jos:

- Taeyong-ah, ce ai patit? il intreb cu lacrimi in ochi.
In timp ce vreau sa ii vad rana o mana isi face simtita prezenta pe spatele meu. Imi intorc privirea si il vad pe Lucas care se ruga de mine sa mergem mai la dos.

- Ya Nna, du-te! aud cand vreau sa ma ridic
Inca un foc de arma se aude din spatele meu si un glont cade pe podeaua prafuita langa Taeyong. Acesta se uita incremenit in dreapta mea.

Imi intorc cu frica privirea si il vad pe oppa pe podea cu mana pe burta uitandu-se fix in ochii mei. Lacrimile mele curg siroaie pe obraji si inainte sa stiu pe ce parte sa o apuc in fata ochilor mei apar niste pantofi verzi. Ridic privirea si inima imi sta in loc. Un domn mi-a pus un pistol pe frunte. Nu vad exact persoana si inchid ochii deoarece imi dau seama ca acum imi gasesc sfarsitul.

Spre surprinderea mea in loc sa aud un foc de arma aud o vecea familiara ce imi spune pe nume:

- Ya Nna? ma intreaba respectivul domn
Inainte sa ii pot raspunde cu ceva cade la pamant din cauza unei impuscaturi. Ma uit sa vad cine l-a impuscat si il observ pe ajussi.

- Ajussi! Ce se intampla? il intreb eu plangand

- Discutam mai in colo Ya Nna, acum du-te cu Hei-Ryung sa il cauti pe Jaemin, eu cu ceilalti ii ducem pe cei doi la spital. Iar tu, adresandu-se persoanei ce zace pe jos, vii cu mine la sectie. spune in timp ce il ridica de langa mine si ii pune catusele

Ajussi trece pe langa mine cu ceilalti 5 baietii, 3 dintre ei ce il duceau pe oppa. Ma uit direct in ochii lui, iar el dupa toate astea mai are puterea sa imi zambeasca cald. Inima mea vrea atat de mult sa merg cu el, dar trebuie sa il ascult pe ajussi...

- Haide, Ya Nna! ma striga Hei-Ryung. Hai sa il cautam pe Jaemin. spune ea si pleaca

Toata lumea e atat de agitata, iar eu nu inteleg ce tocmai s-a intamplat.
Toata lumea a plecat de langa mine, rămânand singura in mijlocul living-ului cu gandurile mele de doi bani ce parca imi iau mintile. Plânsetul meu se aude in toata casa, iar in cateva momente ma puteai gasi pe podea.

O durere de cap insuportabila ma acapareaza, lumea mea intunecandu-se usor, usor fara sa imi dau seama. Incerc sa deschid si sa pot vedea ceva, dar acest negru nu se duce din ochii mei.

- Jaemin, Jaemiin! o aud pe Hei-Ryung cum striga dupa el, dar tot nu pot vedea

Din cauza dureri, capul imi bubuie ca o bomba. Nu mai suport si incep sa plang si mai tare. La un moment dat nu mai aud nimic si nu mai simt nimic, dar acest negru inca a ramas. Ma ridic in picioare incercand sa gasesc o iesire, dar in zadar. Tot ce fac este sa ma invart in cerc pana cand cad din nou la pamant si nu ma mai ridic.