Răzbunarea

Capitolul 1

-Edy... Scumpul şi dragul de Edy.. nici nu-ţi dai seama în ce probleme ai întrat, frate.. Vocea acele blonde îl făcu pe şaten să înghite în sec şi să se agite.

-Nu.. Nu este vina mea. Nu eu am făcut asta... Vocea lui Eduard răsună tremurînd în tot subsolul. Toţi ştiau a cui e vina, dar blonda preferă să pedepsească pe nevinovaţi.

-Ştiu! Nu te mai smiorcăi aşa şi fii bărbat pînă la urmă! Acum, ascultămă atent! Ai o săptămână la dispoziţie să îmi întorci toate drogurile care mi s-au fost furate, înţeles? Vocea ei groasă îl înspăimîtă pe bărbat foarte mult, ce îl face să fugă pe uşă într-o secundă.

Totul s-a întâmplat aşa repede că nici nu observase cât de mult s-a schimbat. În ultimii 6 ani el a ştiut doar să fugă de probleme şi să se drogheze.. speră că aşa poate va uita de ea, dar nu îl ajută deloc..

Continua să fugă pe străzi privind agitat în jur. Îşi şterge transpiraţia de pe frunte cu mâneca puloverului, şi trecând strada pe roşu, a auzit un signal de maşină destul de puternic. S-a oprit în loc speriat şi privi spre maşina care se tot apropia de el din ce în ce mai mult. Timpul parcă a îngheŧat în loc, şi tot ce auzea, erau bătăile puternice de inimă. Într-o fracţiune de secundă maşina oprise la doar cîţiva centimetri de el. Privi maşina, clipind destul de des, transpiraţia continua să curgă pe el şi îl apucase ameţelele.

-Ce crezi că faci? Nu vezi că treci pe roşu? Te-ai săturat de viaţă, ce naiba!? Vocea unei şatene se auzi destul de tare. Fata ţipa şi ea speriată.

El doar s-a întors şi a plecat. Nu mai ştia ce e cu el, simţea totul aşa aiurea..

***********************

A trecut o săptămână, şi Eduard avea cîteva ore să îi întoarcă fetei toate drogurile furate ceea ce e imposibil de o făcut.

S-a trîntit fustrat pe canapea pornind TV-ul. Şi ştirili i-au atras atenţia.
'Astăzi dimineaţă la orele 9 a fost arestată o mafiotă care a fost în căutare în jur de 2 ani. Aflaţi detalii după Publicitate.

Edy a fost şocat să afle aşa noutate, dat şi fericit. Fericirea sa nu a durat mult, fiindcă se auzi cum cineva roteşte cheea în broasca uşii. El şi-a luat arma şi a mers încet spre uşă. Auzea voci străine de după uşă. Imediat ce uşa s-a deschis, el a sărit cu arma îndreptată spre persoanele care au intrat în apartament. Foarte uşor, o fată brunetă i-a întors mîna la spate astefel luîndu-i arma. El s-a întors din nou cu faţa la uşă şi privind femeia frumoasă care îi stă în faţă, a leşinat.

Brianna îl privi atent pe Eduard care e leşinat pe jos, şi a rîs scurt. Prietenii ei scumpi nu înţeleg ce se întîmplă..

-Ce a fost asta? Vocea groasă al lui Ernest se făcu auzită.

-Ehh, îsta e peietenul meu vechi... Sau mai bine spus, a fost... Exclamă amuzată Bry lovindu-l uşor cu piciorul pe Edy.

***********
#Bryanna#

Mă uitam la faţa lui Eduard... Nu e el... Deloc nu seamănă cu acel băiat care l-am lăsat acum cîţiva ani... Soneria la uşă se făcu auzită în tot apartamentul. Am mers la uşă, unde cîţiva tipi şi ei brutali au intrat in casă aruncîndu-mi geaca în faţă.

-O sticlă de tequila chear acum! Spune unul mergând spre sufragerie.

Eu sunt în şoc... Ce naiba se întîmplă aici! De cînd nişte străini intră în casa asta şi poruncă cuiva ceva!? Ohh, Edy cu totul şi-a perdut capul..

-Eşiţi afară! Le porunc eu, aruncînd geaca pe uşa de la intrare.

-Tu cine naiba mai eşti şi ce cauţi în apartamentul meu!? Ţipă acelaşi tip destul de nervos.

-Coşmarul tău, şi dacă nu te cari in două clipe de aici, te ajut eu!

- E apartmentul meu, curv'o!

Ăsta a fost ultimul strop... Mi-am făcut vînt în el şi în doar cîva minute, ei doi stăteau întînşi pe hol plini de sînge. Le-am îmchis uşa dea intrare în faţă destul de mulţumită.

Cearcănele de la ochii lui Edy erau destul de vizibile şi oboseala i se citea pe faţă.

-Bry.... Vocea lui era şocată. M-a privit cu ochii mari după care a sărit de pe pat răsuflînd puternic... Nu, are cum să fii tu. Sigur, am iar vedenii, hai că sunt dus... Unde-mi sunt pastilele..

-Eduard...

-...Mda, mi le-am terminat. Doamne, de ce anume ea?

-Edy!

-... Nu pot să îmi apară părinţii sau bunica ca la oameni normal.. Nu, fantoma ei trebuie să îmi alerge pe aici...

-Edy! Ţip la el din nou, iar de data asta îmi observă în sfârşit

-Vorbeşti!? Şocul i se citea uşor pe faţă..

Încă nu pot să cred în ce s-a transformat tocilarul meu prieten in acest timp. Totul se petrece aşa dur, că chear nu-mi dau seama ce schimbări se întîmplă într-o durata scurtă de timp.

-Edy, eşti ok? Cum te simţi? Vorbeşte-mi!

-Chear tu eşti... Zîmbetul apăruse uşor pe faţa băiatului, a început a-i săruta toată faţa repetînd mulţumire pentru întoarcere.