One Month Before Suicide [Yaoi](vol. 1)

26th of October

Priveam peretele din fața mea fără nicio expresie facială, deși lacrimile îmi alunecau pe obraji ca 2 izvoare sărate. Nu puteam nici să suspin, nu puteam să am o reacție sau să îmi schimb privirea. Eram doar... distrus. Cum de am lăsat așa ceva să se întâmple? Trebuia să te opresc în ziua aia... Trebuia să te trag în brațele mele și să-i spun acelui schizofrenic să își vadă de treburile lui și să te lase în pace... Visele mele alături de tine... Totul... Totul s-a năruit, o dată cu tine... De ce nu m-ai ascultat?! De ce te-am lăsat să pleci cu el?! Puteam să te opresc, și totuși nu am facut-o. Mă simt de parcă eu te-am omorât!

Dacă te-aș fi oprit... Dacă aș fi știut... Dar știam! Știam că Alex îți pava cu repeziciune un drum spre pierzanie... Știam și totuși nu am făcut nimic!

Mi-am înfipt degetele în păr, trăgând ușor de el și mi-am lăsat privirea în jos. Lacrimile pur și simplu nu voiau să se oprească, nici măcar pentru o secundă... Mă simt gol, pieptul meu se simte gol... Inima ce obișnuia să bată cu putere când te vedea a fost înlocuită cu o durere ușoară, dar chinuitoare... Acea durere pe care o simți când inima ta nu mai poate suporta realitatea. Unii o numesc tistețe, alții depresie, dar în realitate știm că e doar sufletul nostru care vrea să scape din colivia sa.

Aș vrea să tip, să suspin, să lovesc peretele ăsta stupid din fața mea, dar la ce folos? Nu te vei întoarce... Singura cale e ca eu să vin la tine... 

Doar așteaptă-mă...