One Month Before Suicide [Yaoi](vol. 1)

27th of October

Azi am de gând să îl vizitez la secția de poliție pe... nici nu vreau să îi zic numele. De asemenea, voi participa și la înmormântarea ta, te voi însoți pe ultimul și cel mai dureros drum din viața ta... ...și a mea.

Am scos un costum negru din dulap... Nu voiam să port acest costum din nou, cel puțin nu pentru tine... M-am îmbrăcat cu el și m-am privit în oglindă. De data asta e diferit... Nu mai văd un băiat plângând ca un copil de 5 ani, așa cum am fost la moartea fratelui meu. Acum văd doar un cadavru. Cearcănele mele sunt foarte vizibile, ochii îmi sunt roșii, pielea îmi e albă, iar zâmbetul meu e întors... Și probabil va sta cusut așa pentru mult, mult timp...

Mi-am dat părul roșcat pe spate, totuși câteva șuvițe au revenit pe față. Am luat puțin fond de ten și l-am aplicat în zona de sub ochi, acoperind astfel cearcănele uriașe. Arăt puțin mai uman acum... Nu vreau să îți speriu părinții.

Mi-am întors privirea către birou, unde se afla o cutie neagră. O iau și ies pe ușa camerei.

-Mamă, plec...

Singura persoană care mi-a mai rămas a venit lângă mine repede, o lacrimă alunecându-i pe față la vederea mea.

-Să ai grijă de tine, scumpule.

Fără să mai zic nimic ies din casă. Direcția mea e secția de poliție unde este ținut acel monstru momentan. Ajuns acolo am cerut să vorbesc cu el, așa că 2 polițiști m-au dus într-o cameră împărțită de un geam în două compartimente. După câteva momente alți doi ofițeri l-au adus pe el. Am fost înștiințat că am doar 5 minute la dispoziție să vorbesc cu el, apoi am fost lăsați singuri. M-am așezat pe scaunul din fața geamului și l-am privit precum un demon își privește prada.

-Ești mându de tine? Ești satisfăcut?

-....

-Cu tine vorbesc, monstru ce ești. E plăcut să distrugi vieți?

-Nu te privește pe tine.

-Deci nu vrei să vorbești... Poate ar trebui să le menționez ofițrtilor despre celelalte 2 fete pe care le-ai păcălit, le-ai violat și vândut înainte să vi la liceul nostru

-De unde știi asta?!

-Numele meu de familie nu îți aduce aminte de nimic? Hmm?

-E... Everlasting... Doar nu...? a spus panicându-se.

-Oh, ba da. Organizația ta a falsificat niște acte atât de bine, încât toată lumea a crezut că a murit de cancer. Până și eu am picat în plasă când doctorul a spus că e de la fumat, deși fratele meu nu a atins în viața lui o țigară. 

-Bine... Am să îți zic tot ce vrei... Din respect pentru fratele tău.

-Logic că ai să îmi zici. Până la urmă William nu a murit degeaba. Acum, vorbește. Ce voiai să faci cu Nathaniel? Cine ești cu adevărat?

-Eram doar drogat... Nu știam ce fac...

-Și crezi că asta e o scuză? Îți reamintesc, ai omorât pe cineva cu mâinile alea spurcate, iar alegerea de a te droga a fost a ta. Lăsând asta la o parte, te mai întreb o data. Cine ești tu de fapt?

-Alexander Kristen. Lucrez sub o organizație ca traficant de persoane, dar asta trebuie sa rămână între noi doi... Te rog.

-Mai am o singură întrebare. L-ai drogat pe Nathaniel?