Tema primei probe: Un prolog, de 400-560 de cuvinte.
Număr de cuvinte: 500
Jurați: _-Sclipici-_ ChirilaAnaMaria -EURYALE- -selfishdisaster
Mic disclaimer: Încep să mă gândesc serios să transform asta într-o carte, așa că aștept și apreciez orice fel de critici constructive.
***
«Jeremy Scott a murit.»
Jeremy Scott a murit, iar mie nu îmi pare rău. Nu îmi părea rău pentru că zilele-i erau numărate oricum. Își irosea banii pe un fum în vânt, iar acum rămăsese fără. Fără bani, fără fum, făra suflare. I se tăiase respirația, iar eu nu mă simțeam vinovată. Își tăiase respirația singur sau poate i-o tăiase altcineva, printre țipete și râsete și artificii, când a pus frumusețea amară pe genunghi, ocărând-o [1] . A murit la un festival, cu inima deschisă, cu sufletul închis, cu mintea vag între-deschisă.
Iar asta pe mine mă deranja enorm, deși moartea lui rămâne în fundalul gândurilor mele. Mă deranja pentru că îmi era frică. Pentru că și eu merg la festivaluri, cu inima mereu închisă, sufletul mereu deschis și mintea vag între-deschisă.
L-am întâlnit când aveam șapte ani, iar acela ar fi trebuit să fie începutul celor mai frumoși ani din viața mea, pentru că aveam șapte ani, pentru că aveam un Jeremy Scott, pentru că aveam timp și flori în păr și zgârieturi în genunchi. Pentru că împrumutam cărți de la Biblioteca Centrală și uitam să le mai duc înapoi. Le citeam noaptea, sub pătură, în lumina baghetei mele Harry Potter contrafăcute.
L-am dezîntâlnit pe Jeremy în clasa a 7-a, dar nu vorbim niciodată despre clasa a 7-a. Chiar dacă am vorbi, ar fi de prisos, pentru că mintea mea vag între-deschisă l-a uitat pe Jeremy Scott. Mintea lui vag între-deschisă nu m-a uitat pe mine, dar a uitat să fugă în cel mai nepotrivit moment, când panica zguduia pământul și concertul devenea masacru. Deseori, concertele deveneau masacre. Eu le evitam. El nu. Cel puțin asta mi s-a spus –asta ni s-a spus, la începutul unei ore de latină–, că Jeremy Scott a fost împușcat la un festival. Jeremy Scott a murit împușcat la un festival. Jeremy Scott a murit la un festival, iar Taylor Peeters, adică eu, ar putea muri și ea la un festival. Taylor Peeters, care și-a cheltuit toți banii pe bilete pentru un festival din Arizona, nu este de acord cu acest scenariu.
Moartea unui singur om nu cutremură planeta, dar motivul ei poate crăpa cerul în două. Motivul morții lui îmi era necunoscut, dar determinarea mea de a-l afla era suficientă pentru a-l crăpa de una singura. Dacă Jeremy Scott se învărtea în mormânt din cauza mea, atunci avea să se învârtă mult și bine căci moartea lui nu e și moartea mea.
Când el a murit, eu am trăit, pentru că viața fără Jeremy Scott este una pe care voiam de mult să o încerc.
________________________________
[1] „Într-o seară am așezat pe genunchii mei frumusețea. Și mi s-a părut amară și am ocărât-o." —Arthur Rimbaud, „Un anotimp în Infern" (post tentativa lașă a lui Verlaine de a-l omorî din gelozie.)
CITEȘTI
Colecție de flori presate.
Historia Corta„Lasă-mă să trăiesc", mi-a spus, înainte să se omoare singur. // Un volum de proză scurtă ce se vrea inovativ, în mare parte dedicat tuturor lucrărilor pentru concursuri.
