Femeia lui Vaughn

Sofia nebunatica

 
   Sărutul din partea Sofiei era copleșitor, dar Eli nu putea permite să se meargă mai departe, așa că o depărtă de el brusc.

— Sofia, nu se poate! îi zise el pe ocolite. Cred că nu te simți bine...ai băut și pun asta pe seama vinului, căci te-am gustat fără să vreau, fapt pentru care voi uita și mă voi preface că nu s-a întâmplat asta. Bine? Hai, mergi la culcare!

  Sofia râse prostește ca să intre în joc și intră în cameră bâțâindu-se un pic. Trânti ușa în urma ei și se rezemă de ea, oftând exasperată.

— Ce am făcut eu pentru tine?! întrebă cele trei fire de păr scurt smulse din podoaba capilară a lui Eli, apoi merse să le îndese într-un plic.

   De cealaltă parte a ușii, Eli se șterse la gură confuz. Gestul Sofiei îl șocase, dar tot atât de mult îi plăcuse. Nu era posibil să i se bage pe sub piele astfel, ea era a lui Mario. Era conștient de asta, chiar dacă se stabilise deja nunta cu Vaughn. Avea și el socotelile lui pe care nu și-ar permite să le strice din cauza inimii care de cele mai multe ori era o proastă fără creier.

  Mario s-a retras în camera lui, din nou în întuneric și se cufundă obosit pe canapea. Câteva clipe închise ochii gândindu-se la draga de Sofia și vru să îi deschidă atunci când îi apăru în minte imaginea cu Eli, ajutând-o să urce scările, însă două mâini fine și parfumate ce aparțineau iubitei lui, îi acoperă ochii. Tresări deodată fiind luat prin surprindere de prezența ei, dar o recunoscu imediat după parfum și îi apucă palmele ușor, înălțându-i-se un zâmbet în colțul gurii. O trase de mâini în întuneric să vină lângă el, iar ea dădu ocol canapelei.

— Te-ai învățat să te furișezi ca o hoață. Mai întâi în inima mea, apoi în camera mea și acum în brațele mele, îi spuse în șoaptă și o trase pe genunchii lui.

  Fata chicoti și-l luă cu mâna de după gât.

— Ce să fac dacă nu pot să stau departe...Vaughn nu e acasă și știi ce se întâmplă când pisica nu-i acasă, nu-i așa?

— Da, știu, râse el în timp ce o săruta lent pe unde apuca, dar s-ar putea să mă obișnuiesc să mă joc așa... pe ascuns, cu tine...

— Dar ne vom juca frumos și zic să profităm de lipsa patronului...

Mario zâmbi de plăcere la cât de tentantă suna invitația ei și se lăsă mângâiat în părul de la ceafă, înainte să revină la sol de prin aburii dragostei.

— Serios acum, putem fi descoperiți, Sofia.

— Casa asta e mare, crezi că la ora asta n-au nimic mai bun de făcut? Vreau să rămân...îi șopti senzual la ureche după care îl mușcă îndrăzneață de lob, incitându-l.

— Bine...cedă el din cauza presiunii acțiunilor ei, dar era sigur că nu va merge mai departe de atât.

  Știa că Sofia era puțin amețită din cauza vinului băut mai devreme și nu putea profita de acest lucru indiferent cât i-ar spune ea că e lucidă. Îi plăcea firea ei jucăușă și lipsită de inhibiții, dorind ca pe viitor să poată profita reciproc unul de altul în alte circumstanțe, dar în acea seară voia doar să o țină în brațe, să-i simtă parfumul și căldura, apoi să revină în patul ei. Pe primul loc era discreția și siguranța ei.

  Cu toate că ea voia mai mult, el o întoarse cu spatele la el și o forță să stea rezemată de el.

— Nu-ți place? îl întrebă văzând că nu intenționa să meargă mai departe.

— Îmi place tot ce faci și îmi placi tu, dar să nu ne grăbim, eu te voi iubi veșnic și dacă soarta ne va lăsa împreună pe vecie, vom avea și astfel de ocazii.

— Dar e mai palpitant așa pe furiș, pe ascuns ca doi copii obraznici...râse ea.

— Dacă ții morțiș să fie și așa, poate o vom face cu altă ocazie...

— Adică îmi spui să mai vin? îl întrebă ea ridicându-și capul de pe pieptul lui, încercând să vadă ceva prin beznă, în afară de a-i auzi vocea.

El o sărută fără a-i răspunde și schimbă subiectul.

— L-am văzut pe Eli oferindu-se să te conducă în camera ta...îi șopti junghiul de gelozie din el.

— Da, a insistat când m-a văzut dezechilibrându-mă din cauza tocurilor...și...vreau să-ți mai spun ceva, dar să nu mă întrebi nimic. Promiți?

  Mario avea o mică strângere de inimă. O astfel de rugăminte din partea iubitei sale nu putea însemna decât vreo prostie făcută fără știrea lui.

— Depinde de ce-mi vei spune. Nu pot să promit și să nu mă pot ține de cuvânt. Dar dacă m-ai cunoscut măcar puțin, probabil știi că nu mă supăr ușor și mai ales, nu pot sta supărat pe tine, așa că spune-mi fără teamă!

— Bine, îți spun. Dar dacă nu mă asculți și te superi, jur că încheiem totul între noi.

  Mario se ridică de sub ea și aprinse o lampă de pe măsuța din fața canapelei să o poată vedea mai bine. Să o vadă în în lumina aceea difuză, fusese ca un impact emoțional puternic la vederea ochilor ei frumoși și mari.

— Atât de rău e? o întrebă ceva mai serios.

  Fata își plecă fruntea, apoi se uită în ochii lui și-i zise:

— L-am sărutat pe Eli. Dar n-a fost cu intenția de a te supăra sau din altă cauză vizibilă, am făcut-o ca să fac rost de proba ADN, se grăbi ea să se apere și scoase plicul din buzunarul halatului de pijama în care era îmbrăcată.

El rămăsese perplex, dar era și evident că se supărase.

— Nu trebuia să faci asta, Sofia. Tocmai mi-ai rănit sentimentele...

— Eu pe tine te iubesc, nu-mi pasă de Eli! L-am folosit ca să-i pot atinge părul să-i smulg câteva fire, nu ca să-l sărut cu adevărat.

— Așa crezi tu, dar dacă el crede că-l placi? Dacă a crezut că are cale liberă și asigurată către tine? Îți dai seama ce ai făcut?

— Nu țipa, ne-ar putea auzi cineva, încercă ea să-l potolească. Eli a crezut că sunt beată și a zis că va uita ce s-a întâmplat, fiindcă între mine și el e o relație imposibilă. Desigur că l-am lăsat să creadă asta. Nu e atât de grav pe cât crezi și în plus avem proba. Ar trebui să-mi mulțumești nu să mă superi! se ridică ea să plece.

— Da, știu, ai dreptate, dar închipuieți că ar trebui și eu să sărut pe alta să obțin ceva, pe tine te-ar bucura?

  Sofia scutură negativ din cap cu regret, iar el o trase în brațele lui.

— Nu mai vreau să te văd cu Eli. Devin gelos când îl văd pe el cum se uită la tine.

— Nu ai de ce să te sperii, sunt doar a ta! Nu-s nici măcar pe jumate a lui Eli sau a lui Vaughn.

— Te iubesc, blonda mea isteață!

— Și eu te iubesc, îngerul meu păzitor!