Atracție fatală #Grey Sisters Vol III

Capitolul 5

   Joi nu lucrează nici Chloe și nici Lucy, dar în locul lor, e Colin, care are în jur de 28 de ani, păr castaniu și ochi căprui și un zâmbet larg, prietenos.
  În timpul săptămânii nu e prea aglomerat așa că după ce servesc clienții de la mese, mă așez pe scaunul de la bar, iar Colin îmi pregătește, fără să mă întrebe, o băutură cu puțin alcool:
-E cam plictisitor pe aici în timpul săptămânii, huh?
  Dau din cap:
-Nebunia vine abea mâine.
-Oh, da! Am lucrat pe tura de weekend timp de un an, știu ce zici!
-De ce nu mai lucrezi?
-Mi-am găsit alt servici și vin aici doar joia, cred că Lucy lucrează acum vineri și sâmbătă, nu?
  Dau din cap:
-Da.
-Fata aia e dură ca o bucată de metal. Am văzut-o pocnind bărbați care se uitau doar la ea.
  Încep să râd pentru că e stilul lui Lucy. Simt o mână pe spate apoi cineva se așează pe scaunul de lângă al meu:
-Hei, lume!
   Adam se uită la mine cu zâmbetul său mare și nesuferit:
-Ce să îți dau? întreabă Colin
-Ceva ușor, vreau să plec acasă cu motorul.
  Colin se întoarce să îi pregătească băutura iar Adam își pune un cot pe tejghea și se uită la mine:
-Și cum o mai duci, Rose?
-Bine.
  El oftează și mă împunge cu un deget în braț:
-De ce ești atât de rece?
-De ce ești tu atât de idiot?
-Uh, se poate să fii atins adevărul aici!
-Taci, Colin, nu te băga!
  Colin ridică mâinile în semn de predare iar Adam se uită iar la mine:
-Nu sunt idiot. Sunt doar determinat să te conving cât de bun sunt.
-Nu e nevoie. Nu mă interesează.
- Sigur că te interesează! Pe toate fetele le interesează!
  Și ca să îmi demostreze, se uită spre un grup de studente care se prefac că vorbesc între ele și îi aruncă ocheade lui Adam. Acesta le face cu ochiul iar ele se hlizesc precum niște școlarițe ceea ce mă face să îmi dau ochii peste cap:
-Nici măcar să nu mă compari cu așa ceva! Du-te și caută o blondă frumoasă cu forme și lasă-mă pe mine în pace!
-Păi nu trebuie să caut prea departe. O am deja în față.
  Sunt pe cale să îl întreb despre ce vorbește când îmi aduc aminte de părul meu vopsit. Mă ridic de la bar ca să merg pe la mese să văd dacă clienții mai vor ceva:
-Iți pierzi timpul degeaba, Adam.
-Eu nu cred.
-Doamne, cât de încăpățânat ești!
-Destul încât să nu renunț așa ușor.
  Scurtu din cap și mă duc spre o masă unde tocmai s-au așezat câțiva bărbați.

    ***

    Sâmbătă  seara barul e atât de aglomerat că abea apuc să trec de la o masă la alta și să mă mișc printre clienți. Lucy încearcă să facă față la comenzile de la bar și la un moment dat, Dave intră și el să o ajute. Adam e pe undeva pe aici să se asigure că nu se ia nimeni la bătaie și mă bucur că e ocupat și nu poate să mă mai streseze pe mine.
    Îmi termin tura târziu, toți stăm peste program până să închidem barul dar la bacșișurile pe care le-am primit, se merită.
  Îmi iau rucsacul din camera angajaților, îl salut pe Dave,Lucy a plecat deja, și ies din bar.
  Abea dacă fac câțiva pași că cineva mă strigă:
- Rose!
  Motorul lui Adam se oprește lângă mine:
-Ce vrei Adam?
-Haide, urcă, te duc acasă.
-Nu mulțumesc!
-Tu ești nebună dacă crezi că te las să te duci singură acasă la ora asta, îmbrăcată așa!
  Mă uit la pantalonii mei scurți și topul alb, afară e plăcut, datorită faptului că e iunie, dar cred că Adam vorbește despre altceva:
-Pot să îmi port singură de grijă. 
-Pe naiba!
   Oprește motorul și vine spre mine:
-Haide, Rose! Vreau să știu că ajungi în siguranță!
  Mă uit spre motorul său, mda, ce să zic, sigur e în siguranță. El îmi urmărește privirea și rânjește:
-Doar nu îți e teamă să urci pe motor?
-Nu!
-Atunci dovedește-o!
  Nu o să mă lase să merg acasă linistită, de asta sunt sigură, așa că mai bine termin cu chestia asta cât mai repede:
-Oh, bine!
  Adam rânjește și se urcă pe motor apoi chiar când vreau și eu să urc:
-Stai o clipă, își dă jos geaca de piele și mi-o întinde, ia-o, o să îți fie frig altfel!
-Și tu?
-Eu mă descurc!
  Iau geaca și o îmbrac. E uriașă. Mânecile îmi atârnă și ar putea să mai intre vreo trei fete ca mine în ea. Mă urc pe motor. Adam mă întrebă unde locuiesc, îi spun strada și mă aștept să spună ceva despre cartierul în care locuiesc, dar nu zice decât:
-Ține-te bine!
  Îmi pun brațele în jurul taliei sale și el pornește. Vântul îmi suflă părul și îmi biciuiește obrajii așa că mă ascund după spatele lui Adam. Accelerează la un moment dat și îmi strâng și mai bine brațele. Aproape că simt că zburăm pe străzile orașului și îmi dau seama că ghemul de fiori pe care îl simt în stomac, îmi place. Mă face să mă simt liberă.
  Aproape că mă simt puțin dezamăgită atunci când Adam parchează pe strada mea. Mă dau jos de pe motor și îi înapoiez geaca:
-Mulțumesc!
-Cu plăcere!
Stă o clipă și se uită la mine:
-Nu mă înviți sus?
Oftez:
-Chiar când începeam să îmi fac speranțe că te-ai schimbat.
-Glumeam doar, Rose! Se numește simțul umorului.
- Sigur.
-Dar nu mă supăr dacă te-ai răzgândit între timp.
-Nu. Nu m-am răzgândit.
  Mi-am aranjat rucsacul pe spate:
- Mersi pentru drum!
-Pentru nimic!
-Ne vedem mâine!
-Noapte bună, Rose! Să ai cât mai multe vise umede cu mine!
  Nu pot să cred că a spus așa ceva:
-Ești un bou!
  El începe să râdă în timp ce eu mă îndrept spre bloc. Îi aud motorul pornind din loc atunci când intru în scară.